Zece obiective unice în Țara Loviștei pentru care trebuie să vizitezi Vâlcea

 

Ţara Loviştei este cea mai veche zonă locuită a Ţării Româneşti. Potrivit istoricilor, aici au existat primele formaţiuni protostatale, cnezatele lui Miraslau şi Seneslau, ulterior, aici au apărut primii Basarabi, existând în zonă chiar mormântul lui Tihomir.

1.Crucile Malteze de pe sutele de bolovani din Țara Loviștei.

Călătorul care intră în Țara Loviștei, una dintre cele mai înalte depresiuni intramontane din județul Vâlcea, pe malul stâng al Oltului, nu are cum să nu descopere pe drumul principal mai multe cruci malteze, din acelea cu brațele în formă de triunghi, situate la intersecții sau treceri de ape. Iar de departe, cel mai misterios monument din Titeşti, aflat la margine de pădure, este blocul monolit cu 12 cruci malteze, cruci care se regăsesc şi pe stema comunei Titeşti.

 

2. Castrele romane din Titești și Racovița

”Stăpânirea romană în Dacia a fost un izvor de ordine şi propăşire”, spunea Nicolae Iorga,

castrul din Titeşti. Acesta se află într-o livadă de pruni şi peri, pe un vârf de deal în Ţara Loviştei. Primarul Cătălin Daneş ştie importanţa acestor ruine şi încearcă să cumpere terenul de la proprietari şi să aducă o echipă de arheologi să-l scoată la iveală. ‘Am putea face aici o parcare, s-ar putea ridica un han în apropiere. Acest castru nu va fi lăsat să dispară. Vreau să îi redau strălucirea de atunci’, susţine edilul Daneş.

Nu departe de acesta, în comuna Racoviţa se află cel mai mare castru din judeţ. Praetorium II are la sol dimensiunile unei cetăţi cu patru intrări, se păstrează zidurile de margine, inclusiv zona unde se aflau pretorienii.

3. Poiana Ghioceilor de la Perișani

La nici 35 de km de Râmnicu Vâlcea, pe din dosul Coziei, pe unul din cele mai frumoase şi misterioase drumuri care umblă bezmetic prin pădurea de fag, se află un colţ feeric, un petec de primăvară, o pădure de ghiocei. Un uriaş portativ de martie se joacă minunat printre sutele sau chiar miile de flori albe, care ies în tangoul acestui soare al vieţii, muşcând cu sete din petecele de zăpadă. Dar nu sunt doar cruci, sunt o serie de bolovani, unii destul de mari pe care sunt fie semne crestate, fie înscrisuri înlatină, fie în slavonă, semn că drumul care pleca din Câineni și mergea către Argeș era de departe una dintre cele mai importante rute comerciale ale Europei.

 

4. Colonia de licheni de la Perișani

Una din cele mai mari colonii de licheni de piatră din România, localizată în comuna Perişani ar putea deveni arie protejată, Primăria Perişani începând demersuri în acest sens. Acesta este un obiectiv și anume  lichenii de pe creasta Chiciura care sunt unici, care merită admirați.

 

5. Șaua apa cumpanită

Unul din cele mai frumoase trasee ale Câineniului de Făgăraş, pentru că avem şi un Câineni de Parâng, este traseul Grebleşti – Şaua Apa Cumpănită – Suru. Acolo sus, la Apa Cumpănită, se spune fie că ciobanii drămuiau apa de băut, pentru că drumul de coborâre este cam sărac în izvoare, fie că acolo, la 1850, se cumpăneau terenurile, spre Nemţia, la nord, şi spre Valahia, la sud.

 

6. Peșterile verticale din Valea Coților

La Pestera din Valea Cotilor se ajunge urcand in amonte de la stana Coti, pe paraul cu acelasi nume. Dupa ce depasim trei afluenti pe dreapta, la circa 100 m amonte de confluenta cu ultimul dintre ei si la 20 m altitudine relativa, se deschide in malul stang un scurt canion. In podeaua canionului se afla putul de acces in Pestera din Valea Cotilor (imaginea 16), iar in zona superioara a canionului patrundem in Pestera mica din Valea Cotilor. Putul de acces in Pestera din Valea Cotilor (harta 17) are 8,5 m si poate fi coborat pe o scara speologica amarata de pitoane fixate in fisurile existente la buza acestui put. Aceasta comunicare cu exteriorul presupunem ca a survenit in urma prabusirii tavanului. Ajungem pe un con de bolovani si lemne de brad putrezite, care au servit unor vizitatori la coborarea putului de 8,5 m. Tot tavanul salii de la intrare prezinta urme de curgere sub presiune, acoperite cu mari suprafete cu vermiculatiuni.

 

7. Linia Frontului din Poiana Spinului, unde au fost deshumați 8 soldați (6 români și 2 germani)

În 2016, au fost găsite osemintele a doi soldați români. Sus, la Poiana Spinului, unde au avut loc luptele dramatice din toamna anului 1916. În 2017, alte 4 rămășiţe au fost descoperite.

 

9. Posada, locul luptei dintre Carol Robert și regele Basarab I

În drumul lui Maciej Stryjkowski(născut în 21 martie 1547, în Strikow, Polonia, mort în 1593, scriitor, istoric, ambasador, cleric, un om ales de Dumnezeu, care a studiat la Cracovia, Padova, cunoscător de limbă poloneză, lituaniană, germană, rusă, latină, greacă.) a trecut și prin Moldova, Țara Românească și Transilvania, descriindu-ne localitățile Brăila, Buzău, Gherghița, București și Titești din Țara Loviștei. Acest lucru reiese din paragraful unde a dorit să vadă locul desfășurării luptei dntre regele Carol al Ungariei, ginerele regelui polonez Lokieska, în care precizează cum regele ungur Carol (Robert) ridicară un război năpraznic asupra domnului muntenesc, Basarab, fiind bătut cu desăvârșire prin stratagemă de către munteni și moldoveni, astfel încât cu puțini ai săi abia, abia au putut scăpa cu fuga în Ungaria. Pe locul bătăliei, domnii muntenești zidiră o biserică și ridicară trei stâlpi de piatră, pe care îi văzui eu însumi în 1574 întorcându-mă din Turcia, dincolo de târgușorul Gherghița, două zile de drum de la orașul transilvănean Sibiu în munți.

 

10. Mănăstirea Cornet, singura din țară pe sub care trece trenul

Mănăstirea Cornet sau mănăstirea Loviştei, cel mai nordic lăcaş de cult din zestrea de mănăstiri de patrimoniu din judeţul Vâlcea, are însă o particularitate pe care puţini o cunosc şi care i-a determinat pe mulţi să o numească drept ”biserica de deasupra trenului”. Pelerinii care doresc să se reculeagă la mănăstirea de deasupra trenului pot însă şi admira lucrarea monumentală. Este vorba despre tunelul din stâncă executat în 1898. Tunelul de cale ferată aparţine tronsonului feroviar Râmnicu Vâlcea – Râul Vadului, realizat sub conducerea inginerului Mihail Râmniceanu, reputat inginer, membru corespondent al Academiei Române.