Vâlcea este cel mai frumos judeţ din România (III)

De ce spunem în al treilea episod faptul că Vâlcea este cel mai frumos judeţ din România? Am fost acuzaţi că este o exagerare a unui patriotism local. Nu, nu este asta, dimpotrivă, este urmare a unei cunoaşteri în detaliu a acestui judeţ dispus echilibrat în trei forme de relief şi cu localităţi care s-au dezvoltat pe baza unei istorii extrem de bine nuanţate pe trei paliere.

Treimea de sud a judeţului Vâlcea îmbină atât de frumos şi cromatic istoria şi prezentul, fiecare colţ de judeţ are în el povestea nobiliară a evului mediu şi a renaşterii româneşti. Treimea de sud a Vâlcii de la Voiceşti, Zătreni, Grădiştea, Sineşti, Livezi, Tetoiu, Suteşti, Diculeşti, Popeşti, Făureşti şi, urcând până sus, spre Măldăreşti, culminând cu Drăgoeşti, conţine parfum de legendă, sunt teritoriile locuite de marile familii boiereşti – Tetoienii, Pârâienii, Sineştii, Măldăreştii, Zătrenii, Boiceştii, Otetelişenii, Fârtăţeştii etc. Familii care au construit biserici, de patrimoniu azi, care au participat activ la viaţa politică a României moderne, dar şi medievale. Aici a trăit Tudor Rudeanu, stolnic al lui Mihai Viteazul, aici au fost Drăgoeştii, boieri vlastelini. Au fost participanţi activi la Revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Boierii Otetelişeni au construit conace splendide, adevărate castele în miniatură, Olăneştii au trasat o axă a modernului. Familii care au creat viaţa politică a veacului XIX, fie pe linia conservatorilor, fie pe linia liberalilor, au modernizat judeţul, au construit şcoli, muzee, au dat viaţă mondenă, au pus bazele Râmnicului frumos ante şi interbelic. Vâlcea a avut, de departe, cea mai numeroasă clasă de boieri, cum erau numiţi, dar nu boierii aceia urâţi, ci pe aceia cu ştaif, doar de aici a pornit gândirea unui Nicolae Bălcescu şi avangarda paşoptistă, apropo de pleşoieni. Treimea de sud a Vâlcii a fost exact nobilimea care a pus judeţul pe harta renaşterii naţionale şi culturale. Dar şi românii care au lucrat pentru aceşti boieri au avut parte de propria dezvoltare economică, foarte puţine cazuri de conflicte sociale între săteni şi boier s-au înregistrat aici. Mulţi români simpli au lucrat pe lângă un astfel de nobil, cum este Petrache Poenaru, care a activat pe lângă Otetelişeni şi a ajuns unul dintre cei mai renumiţi cercetători ai lumii, inventând stiloul.

Treimea de mijloc a judeţului are, ca bază, marile mănăstiri pornite în evul mediu, care au fost nuclee de spiritualitate, nuclee de tiparniţă, deşteptare şi emancipare a poporului. Mănăstirile au dat stiluri arhitecturale, au păstrat românismul ca destinaţie ortodoxă şi au pus azi Vâlcea pe primul loc ca patrimoniu ecleziast. Vâlcea are mănăstiri de patrimoniu cât are toată Bucovina în trei judeţe. Localităţile mănăstireşti au devenit repere – de la Hurezi, Slătioara, Pietrari, Bărbăteşti, Buneşti, Govora, Costeşti, Frânceşti. Case frumoase cu etaj, cu oameni gospodari, cu frica lui Dumnezeu, dar iubitori de pământ, care au conturat dimensiunea de mijloc a acestui judeţ prea frumos în România. Vâlcea deţine trei astfel de mănăstiri domneşti de rang înalt, unde domnitorii au ales să treacă la cele veşnice (necropole domneşti) – Cozia, Arnota şi Hurezi (Mircea, Matei Basarab şi Brâncoveanu). Nu avem spaţiu aici să le menţionăm, de la nord la sud, pe toate – Cornetul, Cozia, Turnu, Ostrov, Stânişoara, Berislăveşti, Fedeleşoiu, Frăsinei, Troianu, Sărăcineşti, Jgheaburi, Bradu, Iezer, Pătrunsa, Pahomie, Arnota, Bistriţa, Surpatele, Dintr-un Lemn, Hurezi, Govora şi zecile de biserici domneşti sau boiereşti şi sutele de troiţe şi biserici de lemn.

Iar treimea de nord a Vâlcii aparţine stăpânilor munţilor. Aici sunt moşnenii, cei pe care nu i-a putut înrobi nimeni, nici despoţii medievali, nici străinii, nici comuniştii, nimeni, aici au existat obştile, acele formaţiuni comunitare care au stăpânit la comun piscurile de până la 2000 de metri.

Vâlcea? Numai acest judeţ putea astfel să aibă acest eclectism reuşit. Aşa cum am mai spus, acest judeţ este cel mai bogat din ţară, dar vâlcenii încă nu realizează asta, dar şi când o vor face…

Mihai IONESCU