Vâlcea, cel mai frumos judeţ din România (VII)

Vorbim despre lacuri, chei, fortificaţii, conace boiereşti, vorbim de o ţară într-o ţară, asta este Vâlcea pe care, de multe ori, o ignorăm. Şi nu o respectăm la justa ei valoare.

Păi, începem cu lacul Câlcescu, lac glaciar, de unde pleacă spre est râul Lotru. Este un lac în inima Parângului, acolo unde se adapă capra neagră, unde râsul zburdă speriind vulturii printre bujorii de munte şi floarea-de-colţ.

Dar nu doar lacul Câlcescu, cel creat de Dumnezeu, este povestea de Vâlcea, lacurile de pe Lotru sunt poveşti ale oamenilor şi, de multe ori, cu sacrificii de vieţi omeneşti. Lacul Vidra, o superbă deschidere de apă care se întinde pe 15 kilometri de la barajul de arocamente şi până spre Obârşia Lotrului, Lacul Mălaia şi Lacul Brădişor vin să închidă nebunia acestui râu cu nume de hoţ de codru.

Lacurile Oltului, unul mai frumos ca altul: Lacul Robeşti, cel mai nou dintre ele, mărgineşte Câineniul pe o parte şi şoseaua pe alta, Lacul Cornet, Lacul de Gura Lotrului, cu un golf discret, până aproape de biserica unde Mihai Vodă s-a cununat; Lacul Turnu, care sparge canionul sau Defileul Oltului, sau lacul Călimăneştiului, unde Mănăstirea Cozia, la umbra nucilor, se oglindeşte ca într-o poveste. Acelaşi lac include şi singura insulă locuită de pe râul Olt şi de pe râurile din ţară – insula Ostrov, cu al său schit domnesc.

Lacul de la Dăeşti, marea de nord a judeţului, vine să continue lacul Râmnicu Vâlcea, cel care dă poveste Malului Alb şi râpei pe care o ştim cu toţii de când ne-am născut. Lacul Râureni este lacul municipiului, un lac cu delte, cu lebede şi sălcii ca la Sulina…

Lacul Govorei, lacul Băbeniului, Lacul Ioneştiului, Lacul Zăvideniului şi judeţul se termină cu marea de jos, Lacul Drăgăşani, o imensitate de apă care face trecerea spre Câmpia Română.

Şi nu e doar atât, se adaugă fiecare râu care sparge Căpăţânii în mii de pulberi de stâncă şi creează cele mai spectaculoase chei din România – Cheile Bistriţei, cele mai înguste chei în calcar din România, cheile Olăneştiului, Cheile Muereasca, Cheile Cheii, Cheile Boii, Cheile Otăsăului, Cheile Luncavăţului, Cheile Latoriţei, Cheile Lotrişorului… Sunt drumuri de munte, unde râul a construit peisaje de-ţi taie răsuflarea, sute de cascade, de ochiuri de apă.

Avem peşteri, avem aici munţi care pleacă de la înălţimea Ştefleştilor, de peste 2000 de metri, de la Suru, unde ne salutăm cu Sibiul, până la muntele pitic sau rebelul Căpăţânilor, ne referim aici la Măgura Slătioarei, un deal înalt, care s-a rupt de munte pentru a crea cea mai frumoasă depresiune din această parte de ţară – Horezu.

Ce mai avem? Avem de toate, de la urşi, cerbi şi capră neagră până la lupi, mistreţi, vulturi, vipera aia demonică, avem gorun îndrăzneţ, care urcă până la 1000 de metri pe muntele dacilor – Cozia. Avem fortificaţii romane, avem cetăţi dacice, unele prin păduri misterioase, altele pe lângă ocnele de sare, avem castele boiereşti, avem şi castan comestibil, şi mii de magnolii, avem zestre regală de la Mircea, Mihai, Brâncoveanu, Radu, Matei, Mihnea. Avem mănăstiri, avem brad arginitiu şi jnepeni, avem râuri de şes care umplu galbenul grâului, avem orice ca Vâlcea să fie un tărâm demn, pentru că a fost binecuvântat de Dumnezeu…

Liviu POPESCU