Vâlcea apare pe Bancnota de 10 lei

Vâlcea este prezentă pe bancnota de 1o lei sau fostă sută de mii de lei.  Din păcate, casa nu mai există la Vlădeştii Vâlcii, ea este la Muzeul Astra din Sibiu.

„Nu ştiu câţi români ştiu azi că imaginea de pe bancnota de 10 lei este o casă din Vlădeşti, prima casă tipică a Olteniei de sub munte, casă care a aparţinut familiei Mihăescu şi are o vechime de peste 300 de ani. Din păcate pentru comuna Vlădeşti, acum 10 ani, fosta administraţie a predat-o muzeului Astra din Sibiu. Eu, dacă eram atunci primar, nu aş fi făcut asta, aş fi păstrat-o ca pe un simbol de fapt al arhitecturii vâlcene, pentru că este o culă-foişor, cum se făceau odată, acestea fiind construite în zonele subcarpatice, unde înclinaţia terenului este de 45 de grade” spune primarul Sorin Ghiţă.

„Casa de pe bancnota de 10 lei”, cum este cunoscută în zonă, este o casă tipică Olteniei subcarpatice, care a aparţinut familiei Mihăescu din Vâlcea. Reprezentanţii primăriei spun că familia Mihăescu ar fi pus bazele satului Vlădeşti, acesta fiind locul unde a existat şi casa.

În urmă cu zece ani, casa a fost preluată şi mutată în cadrul Muzeului Astra din Sibiu.

Casa este datată, pe una dintre bârnele de la foişor, în anul 1835 şi este ridicată pe un soclu înalt din piatră de râu şi lespezi de gresie, cu o grosime de 60 cm. În soclu, casa are la parter o pivniţă dispusă sub toată suprafaţa locuibilă. Casa se compune din două încăperi şi un foişor. Accesul în camera de zi se face prin foişor şi printr-o scară de piatră, dispusă pe peretele sudic al casei. Cele două camere comunică printr-o uşă, iar cea care nu are acces din exterior este considerată camera bună, unde erau primiţi oaspeţii.

Pereţii sunt construiţi din „grădele”, adică dintr-un schelet de lemn împletit cu nuiele. Pentru tencuiala pereţilor se folosea pământ galben (destul de cleios), amestecat cu pleavă de grâu, care se fixa cu mâna pe grădele. Prima încăpere este pardosită cu argilă, iar cealaltă cu cărămidă. Foişorul, construit în dreptul bucătăriei, peste intrarea în pivniţă, este elementul de arhitectură care decorează faţada casei. Născut din nevoia de a oferi posibilitatea locuirii sau odihnei afară, de a lua masa pe această splendidă terasă acoperită, semi-deschisă, foişorul prelungeşte, practic, spaţiul locuinţei monumentului.

Parterul casei ascunde o încăpere secretă, unde, acum, stau liniştite nişte butoaie cât un om. Parterul era folosit pentru depozitarea produselor alimentare, dar şi ca ascunzătoare. Tradiţia locală spune că această casă a aparţinut unui preot şi că ar fi avut o încăpere secretă, în care acesta se putea ascunde în momentele în care zona era atacată de năvălitori. Poarta de acces are grilaj din lemn de stejar. Ferestrele au fost concepute în aşa fel încât să permită apărarea cu ajutorul armei de foc. Mobilierul este oarecum diferit de cel specific Olteniei, prin faptul că sunt combinate elemente lucrate în ateliere rurale cu cele din ateliere urbane. Stâlpii de la foişor sunt sculptaţi în tehnici tradiţionale, iar cosoroabele sunt sculptate în tiparul ornamental specific Olteniei de Nord. Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea din şindrilă de brad bătută la două rânduri, se arată într-o descriere oficială a acestei case.

Pentru orice turist, această casă este o prezenţă discretă, dar frumoasă. Cine urcă treptele de piatră să ajungă în foişor se va bucura de o privelişte uimitoare: un adevărat sat românesc în miniatură. De acolo, de la înălţime, uiţi complet de bani şi toate grijile zilnice. Prima încăpere, răcoroasă, dar primitoare, are pe pat hainele unei femei, probabil nevastă de viticultor din judeţul Vâlcea.

Pe sobă se odihnesc nişte ulcele, iar de pe perete te privesc curioase câteva linguri, aşezate una în spatele alteia, ca nişte soldaţi la defilare. Curiozitatea va împinge vizitatorul să descopere şi cea de-a doua odaie, unde o carte veche, de pe la 1800, îşi aşteaptă cititorul. Lângă ea, o pereche de ochelari, o călimară din care a secat cerneala şi, deasupra mesei, o oglindă veche, între două ferestre mici, dar luminoase. Un ceas arată că aici timpul s-a oprit, pentru a zăbovi într-o casă cu o poveste interesantă. Arată ora 3 şi ceva. Atunci s-a oprit timpul în această casă, unde călătorul uită de bancnota care poate i-a purtat paşii până aici. Pe perete, un tablou cu un bărbat şi o femeie, soţ şi soţie, îmbrăcaţi în costume populare.

AGERPRES.