Un obiectiv cu uriaș potențial turistic pentru Vâlcea e abandonat și ruginește de trei ani

Vâlcea se află la o „margine” a Olteniei, în vecinătatea Ardealului și la intersecția drumurilor Munteniei, o poziționare care i-a conferit variate forme de tradiții, stiluri în arhitectură și urbanism și o istorie aparte. În Vâlcea, influențele transilvane coboară până spre mijlocul județului, odată cu sosirea păstorilor din Mărginime, stilul românesc ortodox predomină în arealul mănăstiresc, iar în văile râurilor, apicultura și exploatările forestiere, tipice Olteniei de sub munte, au rămas ocupații preponderente.

Tot acest amestec — păstori, apicultori, sculptori în lemn, pietrari și monahi — este legat de aproape 150 de ani printr-o linie de mocăniță, care, printr-un miracol, există încă, fiind singura rămasă în sudul României.

Povestea mocăniței Vâlcii de Mijloc începe la finele veacului al XIX — lea, când se decide, prin ordin regal, înființarea unei linii de tren cu ecartament redus în județul Vâlcea, care să lege economic zona montană a Vaideeniului de orașul Băbeni, aflat pe malul Oltului, un important centru forestier. Aceasta se contruiește în doar 5 ani, pe o rută de aproximativ 50 de kilometri, și aduce ani de zile, din munte, lemnele.

Totodată, ea transportă și pasageri, locuitori din Vaideeni, Costești, Tomșani, Frâncești și Băbeni. Astfel, au apărut primele gări din cărămidă roșie cu turn de apă, adevărate bijuterii arhitecturale în zilele noastre.

După construcție, linia de mocăniță are succes timp de 60 de ani dar,  după război, autoritățile comuniste își propun desființarea ei, odată cu dezvoltarea infrastructurii de transport rutier. Se decide, astfel, demontarea acestei linii, așa cum s-a întâmplat și în alte județe din sudul țării.

Salvarea vine însă de la un activ industrial, prima unitate economică, Uzinele de Sodă, care se contruiește în proaspătul reînființat județ Vâlcea. Conducerea uzinei ia legătura cu prim-secretarul Partidului Muncitoresc Român de la Râmnicu Vâlcea și vine cu o idee care salvează de la dispariție primul tren din județ. Uzinele Sodice Govora aveau nevoie de materie primă de la carierele de piatră de la Costești și se propune modificarea traseului mocăniței, păstrând însă 70% din linia veche. Cinci ani durează această modificare de traseu dinspre Govora spre Băbeni și de la Tomșani spre carierele de calcar de la Costești.

Astfel, din 1969 și până în prezent, mocănița reprezintă drumul care unește localitățile Vâlcii de Mijloc, cărând însă piatră de calcar. Asta până acum 3 ani….

Calea ferată de mocăniță aparține concernului polonez care a cumpărat în urmă cu aproximativ 10 ani, fostele uzine de sodă. Care după un parcurs economic bun, în urmă cu trei ani, după mai multe litigii comerciale pe platformă, se pare că și-a închis porțile, restructurându-și masiv activitatea. Ultimele comunicate de presă ale companiei vorbesc despre finanțarea posibilă a unei viitoare centrale pe cogenerare și cam atât.

Un lucru este cert, din păcate. Pe calea de mocăniță nu mai circulă niciun tren. Decât sporadic o locomotivă a mai fost văzută de localnici.

Nu cunoaștem planurile polonezilor în privința viitorului dar există doar cele două scenarii. Fie vor avea o revenire economică (ceea ce ne dorim cu toții) și atunci, chiar și industrial, acea mocăniță va fi din nou funcțională și de ce nu, ar putea, chiar printr-un parteneriat turistic fi valorifica și în acest domeniu.

Fie în scenariul în care polonezii decid că nu mai are sens să continue investiția și să se retragă (ceea ce ar fi de nedorit) dar atunci ar trebui să vândă calea de mocăniță fie, de exemplu Consiliului Județean sau unui privat și această să se transforme chiar într-un obiectiv turistic de senzație. Pentru că un traseu de mocăniță care străbate Mihăești, Băbeni, Frâncești, Tomșani, Costești, adică Oltenia de sub Munte, pe valea Bistriței ar fi chiar senzație și ar putea coagula toate localitățile de mai sus într-un cluster turistic unicat.

Gările vechi victoriene mai sunt în picioare (unele), traseul (pe care l-am făcut cândva) este cu adevărat unul spectaculos. Nu rămâne decât ca polonezii să comunice oficial care sunt planurile lor.

În lipsa unor date și a unor răspunsuri concrete, unul dintre obiectivele cu potențial turistic uriaș pentru Vâlcea stă abandonat și ruginește. Acesta ar putea renaște cu fonduri europene, cu investiții ale statului, ale unui privat într-un obiectiv care ar pune Vâlcea pe hartă precum e Maramureșul sau Alba.