Tragedia României – între eroi şi nebunii de pe internet!
Nu există cuvinte, metafore suficiente pentru a descrie o stare de spirit a tragediei care s-a produs vineri seara, la debutul unui week-end.
O seară normală, seara de vineri pe care, pe Facebook, o aşteptăm cu drag, pentru că se termină o săptămână de muncă, de şcoală, de orice. Este cea mai frumoasă şi dorită seară a săptămânii, când stai cu iubita mai mult, când pleci într-o excursie, când mergi la un concert…
Asta a fost opţiunea a 500 de tineri bucureşteni, amatori de muzică bună, studenţi, liceeni, oameni cu o viaţă înainte, cu un viitor pe care îl pregăteau pe băncile şcolii. Au ales concertul băieţilor de la Goodbye to Gravity, într-unul din sutele de cluburi bucureştene.
Tinerii noştri nu erau amatori de Halloween, de fiţe, erau din aceia cu nerv, cu zâmbet, cu spontaneitate, cu neuronii complicaţi, dar de anvergură.
La final de concert se întâmplă… iadul. Clubul ia foc de la artificii. Artificii puse pe un stâlp izolat cu burete. Focul se duce spre tavan, iar clubul devine o capcană mortală. O singură uşă, un haos, o panică, 500 de oameni încearcă să se lupte pentru a ieşi dintr-o menghină a morţii.
Până la această oră, 27 nu au reuşit, tare mi-e teamă că, până la ediţia tipărită a ziarului, numărul lor va creşte, pentru că sunt peste 150 în spitale, cu arsuri grave, intubaţi şi în care scânteia vieţii face antecameră la Divinitate.
Autorităţile şi serviciile medicale, SMURD, ISU, spitalele au reacţionat impecabil, iar spiritul civic a fost unul care, poate, va fi trecut undeva în analele istoriei ca fiind prima dată când ne comportăm absolut nemţeşte în astfel de cazuri.
În schimb, dacă românii de acolo, cei care au fost prinşi în malaxorul evenimentelor, s-au comportant exemplar, nu acelaşi lucru îl putem spune despre alţi români, care şi-au manifestat din nou fanatismul, patimile şi psihozele pe internet. Am văzut, în aceste ore, indivizi de un fundamentalism ortodox clinic, care înjurau Halloween-ul, deşi, dacă s-ar fi informat un pic, aflau că tinerii de acolo erau doar nişte iubitori de muzică rock, iar manifestarea de acolo nu avea nimic în comun cu sărbătoarea americană. Am văzut o specie de femeie numită om, care „se bucura efectiv că membrii formaţiei de muzică au murit”, pentru simplul fapt că aceştia cântă rock.
Am văzut din nou înjurături la adresa lui Ponta, lui Oprea, lui Iohannis, lui Piedone, o întreagă răutate strânsă venal în… organismul românilor de pe net. Şi multe alte emanaţii absolut înfiorătoare, şi parcă mi-ar fi teamă să dau pe stradă de aceşti conaţionali. Şi sincer, dacă i-aş cunoaşte pe aceştia, care exact în momentul în care 27 de tineri au plecat spre sus, iar alţi 100 se luptă să rămână, aceste forme de oameni care-şi afişează frustrările pe net, i-aş evita pe stradă. De frică să nu fiu înjunghiat, aşa cum a făcut-o recent un bolnav psihic în Râmnicu Vâlcea, când, fără motive, era cât pe-aci să curme viaţa unei tinere.
Revenind acum, România se însănătoşeşte, era şi timpul, dar, undeva la periferia existenţei, corpusculii negativi ai românilor de pe net sunt extrem de toxici; mă refer la neadaptaţii zilei care par atât de normali… Care sunt? Uitaţi-vă pe facebook zilele astea, şi cel care scrie negativ sau înjură pe cineva sau ceva este obligatoriu… de ocolit.
Mihai IONESCU
