Ruda, biserica blestemată, locul unde au fost asasinaţi loialiştii lui Mihai Viteazu

O biserică vâlceană, aparent obişnuită, aflată pe malul stâng al Oltului, la 10 km de Râmnicu Vâlcea, a fost prinsă într-un mod aparte în vârtejul bătăliilor purtate de Mihai Viteazul, consemnând, aşa cum spun istorii, victimele colaterale ale acestora.

Este vorba despre Biserica din satul Ruda cu hramul „Sfinţii Voievozi’, sat care face parte din comuna Budeşti, aflată la intrarea în Râmnicu Vâlcea dinspre Argeş, pe malul stâng al Oltului.

Acest lăcaş de cult a fost ridicat ca biserică de curte la reşedinţa boierilor Rudeni în deceniul opt al secolului al XVI-lea, deoarece, în 6 octombrie 1579, în biserică a fost înhumat un pretendent domnesc, pe nume Radu, mărturia aflându-se pe o piatră de mormânt păstrată astăzi în colecţia muzeală a preotului Veţeleanu de la Trăistari (Ocnele Mari), fără a putea însă nici până azi să fie elucidate legăturile de familie ale acestuia cu boierii Rudeni.

De altfel, numele satului „Ruda” provine de la această familie boierească şi a devenit, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, locul de reşedinţă ales de Ivan Rudeanu, mare medelnicer, de la care porneşte de altfel genealogia boierilor Rudeni, intraţi în prim plan în vremurile eroice care au marcat trecerea lui Mihai Viteazul prin istoria românilor.

Urmaşii lui Ivan Rudeanu, prin mama lor, Maria din Periş, se înrudesc cu Basarabii (mama Mariei din Periş, Caplea, fiind nepoata lui Vlad Călugărul, iar tatăl său, Neagoe din Periş, un mare feudal şi mare dregător în timpul lui Radu de la Afumaţi, este cel care împreună cu cumnatul său Drăgan postelnicul îl omoară pe Radu de la Afumaţi în biserica Schitului Cetăţuia din Râmnicu Vâlcea, în 1529).

Conform istoricului Nicolae Bănică-Ologu, Ivan Rudeanu a avut şapte fii (Teodosie, Tudor, Chirca, Oprea; Staico, Pârvul, Iştfan) şi două fiice (Caplea şi Stana).

Revenind la biserică, specialistul în patrimoniu, prof. Ligia Rizea spune că „are azi o înfăţişare modestă, datorată modificărilor făcute de-a lungul timpului, unele cauzate de multele cutremure ce au trecut peste ea de-a lungul secolelor, altele, mai recente, datorate unor intervenţii nepotrivite şi mai ales ignorării valorii ei de document istoric nepreţuit pentru istoria judeţului Vâlcea, dar şi pentru istoriografia naţională”.

Are planul deptunghiular şi absida altarului poligonală, în cinci laturi. Ea nu a fost pictată de la început, ci, cel mai probabil spre 1624, an din care datau icoanele împărăteşti montate în catapeteasmă, astăzi rămasă în biserică doar cea înfăţisând-o pe Maica Domnului cu pruncul Iisus Hristos, cealaltă, înfăţişându-l pe Iisus Hristos, fiind furată din biserică după anul 1990.

Secretul acestei biserici se află însă în pereţii pridvorului. În pereţii pridvorului închis al bisericii, adăugat ulterior, sunt zidite trei pietre de mormânt, două dintre ele datând din 2 şi 21 mai 1601, menţionând cinci membrii ai familiei Rudeanu, morţi în împrejurări violente, precum şi numele unui preot.

Care este da fapt misterul acestor morţi? „Vom reconstitui evenimentele ce s-au succedat din toamna anului 1600 până la asasinarea lui Mihai Viteazu lângă Turda. În toamna anului 1600, după înfrângerea de la Mirăslău (8/18 septembrie), urmată cele de la Năieni (12 octombrie), Ceptura (14 octombrie) şi Bucov (20 octombrie), Mihai Viteazul se retrage aici, la Ruda, unde stă probabil până la lupta de la Curtea de Argeş din 25 noiembrie, pe care o pierde, de asemenea. Mihai se retrage peste Olt pe la Râmnic, se întâlneşte pentru ultima dată cu boierii lui de încredere, fraţii Buzeşti, Udrea Băleanu, Baba Novac şi Banul Mihalcea. În acest timp, Teodosie Rudeanu şi Gaşpar Korniş erau din august în drum spre Praga cu solie pentru împăratul Rudolf al II-lea”, spune Rizea.

Căderea lui Mihai îi determină pe cei doi soli să nu continue misiunea încredinţată de Mihai Viteazul, care se hotărăşte să plece el însuşi la Praga să solicite ajutor. În acest timp, Simion Movilă, cu ajutorul marelui hatman al Poloniei Ioan Zamoyski, preia tronul Ţării Româneşti. Boierii munteni se supun lui Simion Movilă, dar acesta porneşte o opresiune împotriva lor, le confiscă averile pe care le dă boierilor moldoveni, întârzie numirea banului Craiovei, titlu care revenea Buzeştilor.

Buzeştii rămân în Oltenia, iar Teodosie Rudeanu, întors din Transilvania, aşteaptă desfăşurarea evenimentelor la moşia sa de la Ruda, spune istoricul Nicolae Bănică-Ologu în articolul ‘Teodosie Rudeanu, marele logofăt al lui Mihai Viteazul, şi Simion Movilă’ ( Revista Buridava nr 3/1979). Din punctul de vedere al reputatului istoric vâlcean, între Mihai Viteazul şi boierii săi de încredere a existat o legătură permanentă, o strategie pusă la cale de comun acord. El aduce argumente în acest sens, mai ales în ceea ce-l priveşte pe Teodosie Rudeanu, o personalitate marcantă a epocii şi cronicar al evenimentelor din timpul domniei lui Mihai Viteazul, asupra căruia însă planează cele mai multe îndoieli cu privire la loialitatea faţă de domn după toamna anului 1600. Adică, în traducere liberă, acesta ar fi jucat la două capete, spune Rizea.

„În mai 1601, boierii munteni conduşi de Udrea banul din Băleni şi Negrea spătarul pun la cale un complot împotriva lui Simion Movilă, cei doi fiind loialişti ai lui Mihai. Dar sunt prinşi şi decapitaţi, rămânând întrebarea evident, cine a trădat? În iunie se ridică împotriva lui Simion Movilă şi Buzeştii, alături de care se regăseşte şi Teodosie Rudeanu, de această dată. Simion Movilă este alungat, iar în prima jumătate a lunii iulie, Mihai Viteazul este din nou proclamat domn. Însă, în acest interval de timp, până la alungarea de pe tron, se produce o mare tragedie de la curtea boierească de la Ruda, consemnată pe două lespezi funerare care azi sunt zidite în pereţii din pridvorul Bisericii ‘Sfinţii Voievozi’ din satul Ruda” spune Rizea.

Tragedia începe pe 2 mai 1601, nefiind prezent la moşie, într-un mod ciudat, Teodosie Rudeanu, în momentul când sunt ucişi Chirca, fiul lui Tudor postelnic şi mama lui, Stanca, ‘în zilele lui Io Mihai voievod’ şi se încheie în 21 mai 1601, cînd sunt ucişi „jupâniţa Caplea, jupâneasa jupânului Iştfan logofăt şi doi copii, pe nume, Ion şi Neaga; şi a pierit şi popa Marincea; în zilele lui Io Mihai voievod’. Toţi cei ucişi sunt rude apropiate ale lui Teodosie Rudeanu, respectiv, două cumnate şi trei nepoţi (Stanca, prima soţie a fratelui său Tudor postelnicul şi Chirca fiul lor şi Caplea, soţia fratelui mai mic, Iştfan logofătul şi cei doi copii al lor, Ion şi Neaga).

Toţi cad pradă furiei lui Simion Movilă, dezlănţuit împotriva revoltei boierilor loialişti lui Mihai Viteazul, iar cele două pietre funerare mărturisesc adeziunea fraţilor Rudeni Tudor şi Iştfan, fiindcă, deşi domnitor era Simion Movilă, iar Mihai Viteazul era pe undeva prin Austria, pe ambele se face menţiunea ‘în zilele lui Io Mihai voievod’.

„Nu ştim cât de adâncă a fost drama Rudenilor, dacă marele logofăt Teodosie Rudeanu, printr-o bizară coincidenţă nu era la moşie în aceste zile, dacă şi-a trădat sau nu domnul şi familia, asta rămâne să stabilească cercetarea istorică autorizată. Ce ştim însă cu precizie este că această cercetare nu trebuie să ocolească biserica de la Ruda, şi că această biserică este depozitara unui tezaur istoric care se cere respectat, restaurat şi făcut cunoscut. Este locul unde este, dacă e să vorbim în termenii de azi, locul crimei şi pot fi analizate pe baza unor mărturii ale epocii scrise, circumstanţele acestui măcel”, a mai spus Rizea.

Pe 9 august 1601, Mihai Viteazu este ucis la Câmpia Turzii, iar Ţara Românească se scufundă din nou în convulsii, unirea celor trei principate se destramă, urmând ca abia la 1918 ceea ce realizase domnitorul muntean să se îndeplinească definitiv. AGERPRES