Oraşele Romane secrete din Ţara Loviştei

Se vorbeşte mult şi admirativ despre Apuseni, despre Maramureş, despre moţi, dar asta pentru că noi încă nu am vorbit despre Loviştea. Pentru că, dacă am vorbi, doar o dată, în detaliu şi în bună poezie, despre Ţara Loviştei, restul lumii ar tăcea…

Ţara Loviştei este un imens areal pe balansoarul Carpaţilor de Mijloc, la marginea lumii Făgăraşului, atârnată ca o pânză în Suru şi Apa Cumpănită, pe o parte şi de spinarea Coziei Dragonului Dacic, în extremitatea sudică.

Loviştea bea apă din Olt şi apoi, ca un balaur din poveşti, îşi urcă solzii şi coama spre Racoviţa şi Boişoara, întinzându-se leneş spre Perişanii de Margine.

Loviştea a fost Regatul Romanilor din Dacia la început de lume românească. Aici, romanii au mărşăluit cu legiunile, mirându-se ca la Jupiter în Templu, contemplând curburile frumoase şi magia Coziei de est, aurul care sclipea în apele Băiaşului…

Aici, romanii au făcut primele castre şi aici, probabil, au apărut primele oraşe. Oraşele interzise sau secrete din Ţara Loviştei. Despre care se vorbeşte în şoaptă, ca despre regatul de dincolo de timp.

Avem de-a face, astfel, cu patru oraşe romane ascunse de măruntaiele pământului în Ţara Loviştei: unul sigur este deasupra Perişaniului, unul este în Titeşti, strecurat pe sub aluniş, întins mai jos de satul Cucoiu, unul este sub apele Oltului, la Racoviţa, şi ultimul este vechiul sit al Arxaviei din Câineni.

Romanii construiau castrele, fortificaţii militare, acolo unde aveau de apărat o graniţă, iar în acest caz, este vorba de Limes Alutan, marginea estică a Imperiului restrâns. Castrele erau pline de militari, legionarii. Aceştia fiind remuneraţi, implicit, în jurul castrelor, apăreau tot felul de ateliere, de mici afaceri, de servicii,  de la croitorii la magazine, cârciumi, pieţe. O întreagă aşezare se dezvolta în jurul unui castru roman. Aşezarea civilă era utilă castrului, dar, în acelaşi timp, beneficia şi de apărare în caz de invadatori.

Urmele geometrice ale unui astfel de perimetru civil sunt pe teritoriul comunei Perişani, acolo unde edilul din zonă a făcut un apel către instituţiile arheologice pentru a face săpături. Se remarcă foarte bine blocurile şlefuite, de 1-2 metri gabarit, care sunt aşezate pentru a asigura o terasare a culmilor.

La Titeşti, în spatele satului Cucoiu, sunt mulţi bolovani de diferite dimensiuni, mulţi cu crucile malteze desenate, semn că civilizaţia a înflorit ulterior retragerii romane.

Din păcate, la Racoviţa, oraşul roman se află sub apele Oltului, la vest de castrul din zonă, cel mai mare din Loviştea.

Oraşul nordic al romanilor este Arxavia din Câineni, acolo unde se află şi ultimul castru din Limes Alutanul cunoscut.

Loviştea este astfel păstrătoarea unor comori, a unui tezaur antic, nedescoperit şi neevaluat la justa lui valoare. Probabil că, odată cu săpăturile arheologice la viitoarea autostradă, multe mistere de acum 2 milenii vor fi scoase la suprafaţă şi nu numai.

Să nu uităm că aici vorbim despre Drumul Mătăsii şi Drumul Cruciadelor, deci de peste 1 mileniu de tranzit comercial şi militar de la Câineni spre Argeş, prin Loviştea.

Despre turism nu mai vorbim, pentru că Loviştea eclipsează categoric Maramureşul sau Ţinutul Moţilor. Niciun alt ducat turistic nu are margini de râu, margini de munţi de peste 2000 de metri, sate spânzurate, legende sub pământ, morminte de regi valahi, poteci şi peşteri…

Ţara Loviştei este, de fapt, locul unde s-a născut Ţara Românească, şi cu asta am spus ce era de spus…

Mihai IONESCU

 Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link www.ramnicuvalceaweek.ro către pagina acestui articol.