Olănesti – Povestea râului aristocrat din judeţul Vâlcea

Există şi la Vâlcea o poveste frumoasă a trei fraţi, trei prinţi care au plecat din acelaşi loc în lume. Este vorba de două surori Cheia şi Muereasca şi de un frate mai mare, Râmnicul. Astfel cele trei râuri au pornit la drum din Masivul Buila-Vânturariţa şi toate au mers către est. Dar numai că au rătăcit cărările şi au început să se caute. Cheia după ce a parcurs un drum spre Nord-Est a reuşit să-l întâlnească pe Râmnic şi cei doi fraţi fericiţi au început să o caute pe Muereasca. Din păcate nu au reuşit să o găsească şi au ajuns în Olt.

Râmnicul este un râu pe care ulterior geografii i-au schimbat numele în Olăneşti, după blazonul uneia dintre cele mai puternice familii boiereşti din zonă. Deşi este cunoscut drept Râmnic, cu denumirea arhaică Râbnic n toate hrisoavele Ţării Româneşti, azi îl numim Olăneşti şi este râul care străbate o vale splendidă, pe un drum destul de scurt dar foarte pitoresc şi care, paradoxal se termină sau se încheia cu o deltă.

Astfel Olăneştiul pornşete printre stâncile aspre ale Căpăţănilor şi realizează unele din cele mai impresionante chei din judeţ, chei extrem de abrupte, pe care doar capra neagră ştie să le descurce. Acolo, unde vulturii îşi permit să savureze dimineţile, are izvorul Olăneştiul. După ce se luptă într-un război cumplit cu tăişul stâncilor, creând adevărate cascade şi vâltori, Olăneştiul ajunge lin în Comanca. Acolo merge la drum, un pas domestic, largo, prin frumoasă valea a staţiunii. Este râul care încântă privirea turiştilor de pe aleea de cură balneară, dansând cu muntele. Se hrăneşte cu izvoarele medicale, ţese un dig elegant în centul staţiunii şi apoi ca un zănatec iese de Băi şi intră în Măglaşi. Este râul care a înzestrat Păuşeştii cu aroma de tei şi care le vorbeşte vechilor căutori de sare. Aici se întâlneşte cu Cheia, apă proaspăt spovedită la schiturile Pahomie şi Iezer. După ce salută Păuşeştiul, Olăneştiul intră în Vlădeşti. Trece pe lângă vila Oromolu şi apoi le arată rezidenţialilor din Vlădeşti farmecul undelor sale. Nu e un râu liniştit cum pare la prima vedere, în 2014, lacom s-a năpustit peste margini, arătând că apa sânge nu se face, dar poate lua sânge în măruntaiele sale.

Intră solemn în Râmnicu Vâlcea, împărţind oraşul în două până la chemarea destinul său. Dar la Râmnic, acest râu are o poveste, o poveste care vine de departe. Puţină lume ştie că zona de confluenţă a Olăneştiului cu Oltul a fost mii de ani o deltă. Acum câteva milioane de ani buni, Olăneştiul se vărsa în râul Olt la marginea Capelei şi a Petrişorului. Săpăturile de la Şcoala Pleşoianu şi recent de la Seminarul Teologic au scos la iveală mai multe mostre de scoici de apă dulce fosilizate. De altfel în timpul lui Mircea cel Bătrân, deşi este atestată această comunitate a Râmnicului Vâlcii, se vorbeşte de existenţa multor iazuri cu peşti (râbnice) în zonă. Acestea au apărut în urma aluviunilor aduse de Olăneşti la vărsare şi care au întins punctul de confluenţă din ce în ce mai la est, lungind albia râului. Fenomenul se poate vedea cu uşurinţă în Ostroveni la vărsare, unde uscatul înaintează spre râul Olt, dar fenomenul este stopat, datorită regularizării râului Olt şi a controlului curenţilor din lac când apa este turbnată.

Astfel mare parte din zona centrală a Râmnicului de la Capela şi până la Olt este de fapt o veche deltă secată. Pentru a vedea cel mai bine cele două maluri preistorice ale râului Olăneşti şi pentru a se înţelege fenomenul, la bazinul de apă din Petrişor este cel mai bun punct de observaţie. Se văd perfect capetele celor două maluri ale râului Olăneşti.

O poveste frumoasă a unui râu aristocrat şi a unei văi maiestuoase – Olăneştiul, pe numele său de botez Râmnic.