Nu există plăcere mai mare decât să știi că ai fost intelectual și acum nu mai ești

Iluziile mele, pe larg…

Pentru mine societatea se împarte în profesioniști și în puturoși. Nu se împarte după studii, după orele de mers la teatru sau la filarmonică. După numărul de cărți citite. Societatea se împarte așa cum am spus, în oameni care produc și cei care așteaptă să li se ofere sau cineva să le dea mură în gură. În cei care sunt responsabili pentru ei, pentru familii, au inițiative și cei care se plâng că nu le dă statul (primarul, premierul,președintele) locuri de muncă de șefi

Îmi amintesc că după terminarea facultății, în căutarea unui loc de muncă, mă dusesem la o agenție imobiliară, pentru că voiam să lucrez. Nu conta ce și cum.

De aceea cred că societatea care va veni nu va mai împărți lumea în paradigmele cu care am fost învățați, ăia cu școală multă și ăia cu mai puțină. Cred că de aceea nu am vrut să fug în viață după cartaone, mastere, doctorate. Păi de ce? Mă salutau oare altfel vecinii dacă am nu știu ce cursuri la vreun obscur institut de diplomație, apărare și alte forme fără fond?

Societatea aia globală, pentru care militez și pentru care mă ceartă jurnalistul Gheorghe Smeoreanu este una egalitară. Este una care nu pune accent pe numărul de clase absolvite, ci pe pricepere. Societatea aia va fi egală și pentru ingineri, și pentru profesori, și pentru tâmplari, și pentru electricieni. În societatea aia va fi plătită munca, responsabilitatea, talentul, plăcerea de a munci. Nu diplomele, nu concertele lui Bach vizonate și nu numărul de cărți citite.

În viitor nu va exista o graniță între categorii, nu vor exista clase sociale, cum au fost împărțite de paradigma materialist-dialectică. Va există însă altceva umanitatea, ideea de a fi om de a-l respecta pe cel de lângă tine, chiar dacă muncește pe tractor sau pe macara. Îl vei respecta pentru că muncește și că este cel mai bun în domeniul său. El va tunde peluza casei lui situată lângă casa ta. Copii tăi se vor juca cu ai lui. Și tu poți oricând bea o bere la un barbecue, chiar dacă tu lucrezi la Oracle. Delimitarea de clasă, rasă, religie, sex este povestea veche, conservatoare, a elitelor, a unor false valori. ”Liceul X este mai bun decât liceul Y”. Acolo se duc copii aristocrației, colo ai nevoiașilor. Nimic mai ipocrit. În orice școală există derbedei și în orice școală există copii care învată.

Societatea aia la care mă aștept să vină nu oferă titluri academice. Ea se bazează strict pe ce știi să faci, nu pe alte valențe. Nu va fi o societate de genul ”Ai grijă cu cine vorbești!”. Va fi una normală, va fi una a oamenilor și nu a elitelor și nu gloatei. 2000 de ani am împărțite societatea între sânge albastru și sânge profan, între aleși și muritori.

Cu o condiție însă, una foarte importantă. Fără impostori. Adică fiecare să lucreze acolo unde este pregătit, nu să ajungă acolo prin sperjur. Prin fals. Dacă vom ajunge la acest nivel, atunci croitoreasa de la Faurecia, aceea care își face meseria cu răspundere și seriozitate, electricianul, sudorul nu vor fi diferiți de profesor, inginer sau medic. Dimpotrivă societatea va fi a oamenilor și nu a claselor.

În acea societate nu vor exista privilegii. Mai ales pentru aleși. De aceea trebuie dărâmat zidul Parlamentului. La Zagreb sau la Viena parchezi mașina lângă intrarea în parlament și bei o cafea la braseria de lângă zidul clădirii. De aceea demnitarii din țările apusene, din întâmplare protestante, merg la job cu metroul sau bicicleta. Pentru că premierul olandez sau suedez nu simte nicio diferență pe peronul metroului între el și navetiști.

În societatea pe care o vreau eu, de la Madrid, Seul, Washington nu există granițe. Se poate o bere la Praga, la Paris, la Amman, la Calcutta cu oameni. Nu cu națiuni.

A, unde sunt Eminescu, Schopenhauer, Mozart în această societate, pentru individ? Normal că în bibliotecă sau fonotecă. Ele sunt terapiile spiritului. Că doar suntem oamenii lui Dumnezeu, Alah, Buddha, Brahma etc.

Liviu POPESCU