Muereasca – Comoara dintr-un Canion

Este canionul locuit din Vâlcea, singurul unde oamenii şi-au aşezat un sat. Oamenii de piatră, oamenii care au ales să cucerească fiecare colţ de stâncă.

Muereasca. Despre această frumoasă aşezare este vorba. Despre singurul canion din Vâlcea locuit de om şi printre puţinele din ţară unde muntele a fost îmblânzit. Ne aflăm, astfel, într-un spectaculos defileu, desenat de Muereasca, râul care vine după spovedanie şi lasă pe margini povestea muntelui.

Vorbim de o aşezare diferită de restul judeţului, unde nu seamănă nimic a Oltenia, nimic a Ardeal, nimic a Muntenia. Este, aici, o singură linie, o arhitectură pe care doar în acest colţ strâmt de munte o întâlnim: a casei de piatră, cu cerdac uriaş şi care, la capăt, se sprijină în munte, iar la faţă, iubeşte soarele şi face închinăciune.

Muereasca se caţără pe stâncă, într-o fugă parcă de abisul de jos, spre capetele dinspre cer. Astfel, avem un tablou al celui mai frumos sau inedit spectacol natură – urbanism din Vâlcea. Un spectacol care începe atunci când râul scapă de moara muntelui şi care se termină acolo sus, lângă Casa Domnului, lângă Athosul nostru străbun, unde râul intră pe drumul Golgotei.

Toată aşezarea este una a cheilor. Cheile Şutei, Cheile Muereasca, Cheile care duc spre Călimăneşti, Culmea care străpunge Subcarpaţii spre Olăneşti. Muereasca devine astfel un nod apostolic, un drum al iniţierii, rugă, stâncă, destin.

Asta este Muereasca, singura localitate urcată într-un canion, flancată de munte, tăiată de un râu, cu un trecut al atlanţilor care au şlefuit piatra şi cu un viitor turistic. Pentru că se pregătesc minuni acolo, pe drumul staţiunilor. În acea zonă, conform planului urbanistic general, vom avea un cartier de vacanţă, un loc de basm, deasupra canionului.

Şi, astfel, povestea abia începe, de sus, de la Cozia, prin Muereasca, spre Olăneşti. Povestea celui mai frumos judeţ din România.

Mihai IONESCU