Misterul morţii fiului lui Ion Antonescu, legat de Călimăneştii Vâlcii

Călimăneşti, un frumos orăşel aflat acolo, la ieşirea Oltului din chinga muntelui, are, poate, cele mai multe poveşti aristocrate, este fundamentat pe viaţa nobiliară de secol XIX şi început de secol XX.

Staţiunea iubită de Mircea cel Bătrân, acoperită de Cozia, muntele sfânt, ca un templu la Răsărit, este regina Vâlcii noastre, este poezia care a început cândva şi nu are de gând să se termine.

Aici este locul celor mai multe legende, mistere, case bântuite şi drame, istorie şi mit, are un compozit care face ca, la noi, la Vâlcea, să pară că manuscrisele nescrise sau nespuse sunt rodul frumosului și magiei unui tărâm binecuvântat.

Una din aceste legende, de un dramatism greu de acceptat, are, ca personaj, familia Mareșalului Ion Antonescu, cu misteriosul său fiu, Octav Cimbru – mai exact,  fiul din prima căsătorie a Mariei Antonescu.

Antonescu se afla la a doua căsnicie, și Rica la a treia. Maria Rica Niculescu s-a născut la Calafat în anul 1892, fiind fiica Anghelinei și a căpita­nului Teodor Niculescu. Din prima ei căsătorie, cea cu Gheorghe Cimbru, comisar de poliție la Calafat și Brăila, a rezultat un fiu, care s-a îmbolnăvit de poliomielită.

Cu toate acestea, Ion Antonescu l-a îndrăgit enorm şi, de multe ori, a fost cu el pe front. Există şi o fotografie cu Ion Antonescu, Maria şi Octav, din 1940, la piramidele egiptene.
Între mareşal şi copil s-a sudat o puternică prietenie, astfel încât mulţi apropiaţi au crezut că Octav este chiar fiul demnitarului, făcut cu Elvira Panaitescu, prima sa soţie.

Legendele despre Octav apar după arestarea lui Ion An­tonescu în 1944, martorii afirmă că acel copil nevinovat a fost împins de la etaj de Emil Bodnăraş, iar guvernanta Fraulein Schultz a fost împuşcată. Altă sursă precizează că tânărul vlăstar s-a aruncat singur în gol la aflarea veştii arestării mareşalului, pe care îl iubea nespus de mult.

Şi ultima variantă vine din Călimăneşti. Se spune că, în niciun caz, Bodnăraş nu ar fi făcut un asemenea gest, suntem în 1944, iar regele Mihai avea încă un cuvât de spus. Regele ar fi cerut protecţie asupra familiei mareşalului.

Comuniştii însă au arestat-o pe Maria Antonescu şi pe guvernantă. Dar Octav era grav bolnav. A fost, o perioadă, internat în Bucureşti, la un spital, după care, în 1947, a fost adus în stare gravă la Călimăneşti. A fost internat sub pază la fostul hotel Jantea I, unde a şi decedat în 1950, exact cu o săptămână înainte de eliberarea mamei sale.

Maria Antonescu a fost arestată, interogată şi închisă până în anul 1950, când a fost eliberată de către Ana Pauker. (Unul din capetele de acuzare împotriva Anei Pauker a fost chiar această eliberare.)

Trimisă în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu pe undeva pe lângă Viziru, a supravieţuit câtorva infarcte cardiace şi a fost eliberată aproape în fiecare an, pentru a fi rearestată. A decedat în 1964.

Maria a reuşit să afle despre Octav şi a venit la Călimăneşti să-l caute, dar mormântul acestuia nu a fost găsit. Nu se ştie nici azi care dintre mormintele aflate în cimitirele din Călimăneşti ar fi al lui Octav Cimbru, regimul comunist temându-se de o eventuală martirizare a acestuia.

Nu ştim cât de adevărată este această poveste, însă, cu siguranţă, se ştie faptul că, pe 23 august, la Palatul Regal, Ion Antonescu a venit însoţit de fiul său şi este greu de crezut că, de faţă cu regele Mihai, să se fi decis asasinarea copilului bolnav de poliomielită. Istoricii pot să reia arhivele şi să lămurească, de fapt, realitatea despre destinul acestei familii extrem de controversate şi în prezent.

Liviu POPESCU