Mădulari – Uvertura sudului, o comuna frumoasă, o localitate cuminte pe malul Beicăi

Fiecare poveste începe cu un expozeu, cu  un preambul, cu o uvertură. La Vâlcea există o uvertură a sudului – comuna Mădulari.

Într-un februarie geros, upă ce treci de Guşoienii de jos şi urci dealul spre Măciuca, ne-a apărut deodată, în mijloc de pădure, un indicator rutier care spunea că pe acolo se deschide povestea sudului.

Ne-am abătut în stânga şi am intrat într-una din ultimele păduri înalte ale judeţului,  cea care iniţiază uvertura unei cochete aşezări ale Vâlcii. Un drum cuminte te duce la marginea scenei unde povestea începe cu primele podgorii de viţă-de-vie şi primele plantaţii experimentale de măr. Ai ajuns în Mădulari. O comună cochetă așezată pe câteva dealuri și văi.

O comună pe care o admiri în armonie, toate casele sunt puse parcă de un pictor pe un şevalet al Vâlcii, o expoziție elegantă, cuminte și cu bun simț. Nu am văzut case mici şi nici oameni săraci. Sau, poate, aici nu există scenele de tip clasic românesc de a-ţi arăta eşecurile. Şi Bălşoara, şi Bănteştiul, şi Dimuleştii, şi Mamu sunt sate îngrijite, iar gospodăriile parcă se pregătesc de duminica Paştelui.

„Suntem o comună mică, dar avem aici o responsabilizare, cum să spun, Mădulariul este o familie şi o gospodărie mai mare. Aici, satul românesc a rămas întocmai unei familii, unde fiecare îşi are rostul său. Evident că grija noastră este pentru utilităţi, plus că drumul care deschide judeţul spre Olt face ca alta să fie poziţionarea noastră pe axa comercială a regiunii. Rețeaua de canalizare este o prioritate, dispensarul medical, proeicte pe energie verde. Avem și persoane vulnerabile care vor beneficia de panouri fotovoltaice”, spune primarul Daniel Dimulescu

A fost și ani grei pentru Mădulari, cu secetă sau ploi și inunații, cu geruri crunte, dar oamenii au îndurat, există o încăpăţânare a omului din sud, care nu se lamentează când dă de greu. E o rezistenţă născută acolo din perseverenţa în munca agricolă, în arşiţa de la prăşit, este un stoicism al sudului. Şi mai e ceva: să nu refuzi niciodată invitaţia unui om din Mădulari la un pahar. Este atât de relaxant să stai pe o bancă şi să asculţi poveştile cu boieri, cu lupte cu turcii…

Se prea poate ca Mădulariul să aibă etimologia chiar aici, pentru că nu este doar uvertura sudului. Pe aici s-a încercat, de multe ori, pătrunderea spre Vâlcea, venind dinspre Dunăre.  Dar de la Mădulari nu s-a trecut mai departe. Poate că aici s-a născut dârzenia unei comune dispuse pe culmile ultimelor coline ale judeţului…