Măciuca – cetatea unde toamna face curcubee în păduri

Se poate să fi fost aici o cetate dacică sau cel puţin aşa afirmă legendele. Această cetate dacică era cunoscută pentru cea mai de temut armă militară – măciuca. Astfel în primul război roman, în lupta de la Tapae, legionarii romani au făcut cunoştiinţa cu acestă ghioagă produsă de localnicii din Măciuca. Ulterior această armă primeşte ţinte de fier şi în timpul lui Mihai Viteazu, un întreg corp militar era fomat din oşteni din această localitate. Chiar Mihai Vodă mânuieşte un astfel de buzdugan despre care se zice că ar fi fost confecţionat în Măciuca.

Alte cronici spun însă că termenul de Măciuca vine de la boierul Valeriu Măciuceanu cel care stăpânea mai multe moşii în Botorani şi Oveselu.

Important este de menţionat că azi, Măciuca este dispusă ca o cetate pe culmea celui mai înalt deal din zona de sud a Vâlcii şi acest lucru îi dă un alt status. Comuna Măciuca este dincolo de renumele ei onomastic, o comună frumoasă aflată printre merii pădureţi, acolo unde Drăghicescu spune că raiul nu cunoaşte limite atunci când se proiectează. La Măciuca primăverile alearga macrişul pirn crânguri, corcoduşii conduc orchestrele primelor albine dezmorţite, verile se scaldă prin pădurilee de margini iar toamna…Da, Toamna la Măciuca desenează curcubee, lăsând loc iernii să-şi spune ultimul catren.

A privi astăzi Măciuca însemană a vedea germenii unui mic oraş în devenire, pentru că aici pe dealul cetate, ultimii ani au adus un mod de face urbanism şi de a rupe definitiv graniţele dintre rural şi urban. Există acum şi apă, există aici parcuri, există chiar statui moderne, un liceu destul de bun, o şcoală meserii unde vin din toate localităţile învecinate copii care vor să ştie o meserie, există un complex hotelier cum rar mai găseşti în altă parte şi, dincolo de toate, există o companie şi om politic şi de afaceri respectat atât de colegii lui cât şi adversari, Dan Niţu. Deci există şi locuri de muncă

La Măciuca aşadar sociolgic vorbind, că tot suntem pe terenul lui Drăghicescu, avem prima localitatea care zilnic face paşi fundamentali spre urbanizare. Sus pe dealurile sudului, cine nu crede, să facă aşa cum am făcut eu. Înainte de periplul nostru prin toate localităţile judeţului, recunosc am plecat firesc cu multe preconcepţii. Spuneam că Nordul e Fruntea iar sudul trebuie să recupereze. După 7 luni de pribegie prin Vâlcea şi după ce am hoinărit pe dealurile din Măciuca pot spune că m-am înşelat amarnic. Nu există diferenţe între sud şi nord, ba de multe ori, oamenii din sud par mai decişi în acţiune.

„Cred că ADN-ul luptătorilor din vremurile de demul a rămas aici, printre măciuceni. Cei din Măciuca au orgolii, nu le place locul 2. Iar dacă realizază că într-un domeniu sunt cumva rămaşi în urmă, au o capacitate uriaşă de recuperare”, spune primarul Nicolae Văduva.

Da, la Măciuca se află unulo din cele mai frumoase parcuri din mediul rural şi care oricând rivalizează cu unul orăşenesc. Pentru că este un parc de valoare, cu scultpturi ale maeştrilor francezi.

Nu greşesc dacă spun că peste câţiva ani, vom vorbi de micul orăşel cochet din sudul Vâlcii. Rămâneti preţ de o clipă în centrul civic al comunei şi veţi spune sigur că la Măciuca te simţi privitor al unei galerii de artă – oameni, tablorui, dealuri, muzică, totul are la Măciuca un sens. Sensul sociologic al reuşitei

Mihai IONESCU