Lungeştii Vâlcii – legenda jidovilor sau garda regală a unui judeţ frumos

Din toate poveştile Olteniei, cele mai fascinante sunt legendele jidovilor. Aceste creaturi erau de fapt nişte oameni uriaşi, de peste 3 metri înălţime, care se spune că ar fi trăit în zona subcarpatică şi deluroasă a Vâlcii şi Gorjului. De fapt foarte multe coline care se regăsesc absolut ciudat în mijloc de păduri sau pe islazuri sunt, se spune, mormintele acestor uriaşi.

Aceştia au populat teritoriul nostru pe vremea atlanţilor. Scheletele preistorice descoperite în variate locuri pe teritoriul României, demonstrează existenţa unei populaţii autohtone bine închegate. un număr mare de persoane care aveau aceleaşi trăsături genetice, complet diferite de acelea ale populaţiei umane de astazi. În anii ’50, pe fondul industrializării şi al “urbanizarii” mediului rural, cu ocazia volumului foarte mare de săpături care s-au făcut Vâlcea au fost descoperite numeroase urme de schelete de dimensiuni foarte mari, ale unor oameni care măsurau peste 2,5 m. În folclor, ei sunt “jidovi” Cuvântul “jidov” însemnau aparţinătorii la o anumită populaţie despre care se ştia din bătrani că ar fi trecut prin Vâlcea într-un trecut foarte, foarte îndepărtat. Dar aşa cum au existat aşa au şi dispărut. Bun, sunt legende dar au farmec pentru mulţi dintre bătrânii satului.

De aici se pare că provine etimologic numele de Lungeşti. În zona Fumureni ar fi trăit cei mai mulţi jiodovi din zona Olteniei.

Dar dacă au dispărut totuşi la Lungeşti, aceşti jidovi au lăsat o moştenire, un tezaur, este vorba de olărit. Pentru că dacă toată lumea vorbeşte de Horezu, puţin se ştie că cea mai veche tradiţie a olăritului în Vâlcea a fost la Lungeşti.

“Este alt tip de ceramică, un alt tip de pământ. Ceramica de Lungeşti se pierde în negura timpului. Ne străduim cât putem să menţinem această tradiţie, să nu cădem în consumism, în comercial, ştim că este greu dar sunt convins că esenţele tari se conservă şi pentru următoarea mie de de ani”, spune edilul Tiberiu Costea din Lungeşti.

La Lungeşti pârâul Mamu aduce legendele vechi din trecut spre prezent, de la jidovoii din Fumureni la Buzeştii lui Mihai Viteazu, la teii de azi, comuna Lungeşti se transformă. Cred că este poate cea mai reuşită combinare a istoriei, a creştinismului şi a modernităţii. Iar mai presus de asta se află un bun simţ al cetăţenilor. Iniţial priveşti zâmbind panourile care te roagă efectiv să respecţi regulile elementare ale societăţii dar sunt de fapt premisele acestei armonii care te face să îndrăgeşti comuna olăritului din sudul de judeţ.

Case frumoase, ţanţoşe te privesc de dincolo de gardurile cu uluci înalte, peste care nucii lasă să le cadă frunzişul discret, eliberând fructul dur, eesenţa care se aseamănă într-un fel cu spiritul nostru românesc.

Aici stă Stroe Buzescu. Nu, e greşit să spui că e înmormântat, aici Stroe priveşte la comunitatea de peste 3000 de suflete a Lungeştiului. E mulţumit de cum arată mica cetate simbol de la marginea Vâlcii. Dincolo e Câmpia Română, pasajul spre Dunăre.

Ultimele dealuri sunt aici la Lungeşti, ultimele metereze ale timpului. Dacă vrei să înţelegi această comunitate, trebuie să o respecţi ca pe apărătorii unui fort. De aici începe Vâlcea frumoasă..iar dacă nu erau Lungeştii, nu aveam acest judeţ frumos, nu aveam o gardă regală, lăsată moştenire de jidovi, de Stroe, de Mamu, de ceramica asta din aur de pământ…

Mihai IONESCU