Iohannis a făcut poc şi a fâsâit, dispărând odată cu referendumul

O bere rece desfăcută şi uitată pe masă se răsuflă. Îşi pierde din gust, aromă, rămâne vag un lichid un pic pretenţios şi fără valoare. Deşi la început, este tentantă şi mult dorită. În tema asta s-ar putea încadra din păcate Iohannis.

Omul ăsta are un talent teribil de a disparea de pe cer, atunci când părea că străluceşte cel mai mult. Iohannis este genul de personaj care pare îmbrăcat impecabil de sus până jos, doar că, în picioare are şlapi. Atunci când câştigă în primele trei reprize, e făcut knock-out în a 4-a.

Este ca românul. Vedetă în primele acte şi moare în ultimul.

Acum o lună, la fialul lunii ianuarie, Iohannis s-a trezit din hibernare şi a preluat iniţiativa politică, reuşind efectiv să-şi trezească un electorat pe care îl avusese „ca diferenţă” în 2014, coagulase indivizi nepătimaşi politic, aliniase un batalion civic şi crease chiar un demers, mergând în fruntea unei decente armate elitiste. Iohannis părea că şi-a pus pe masă al doilea mandat şi l-a câştigat în decurs de 3 săptămâni, mobilizând o Românie pro-europeană şi stăvilind o ordonanţă pe care PSD o scosese pe furiş, din sertarul baronilor de partid.

Numai că, precum protestele din Victoriei de după OUG 14, Iohannis, cometa lunii februarie, s-a stins cu pocnet sec. A închis tema referendumului, şi-a potrivit perna politică, şi a plecat la somn în cele 4 case rămase, după ce justiţia l-a şubrezit de vreo două din cele 6 pe care le-a avut odată.

Iohannis a dispărut din nou după cortină, spunându-ne că va mai ieşi poate, dacă PSD va mai face ceva ca în februarie. În rest, probabil Florida, schi alpin, joc de babaroase la Cotroceni, o postare ici colo şi două aglomerări pe Valea Oltului. Atât vom mai auzi.

Preşedintele României, se pare, nu e interesat de viitorul Europei, de cele câteva versiuni aflate pe masa domnului Juncker, care prevăd fie o destrămare, fie o defazare, fie o federalizare. Liderul de la Cotroceni nu spune nimic despre asta, nu se arată preocupat de criza refugiaţilor care poate duce în Franţa la alegeri absurde. Nu spune nimic de raportul Departamentului de Stat al SUA, de MCV, de Schengen.

Iohannis s-a stins, a devenit din nou un corp negru, pierdut printr-o gaură de vierme, dovedind că e prea mic pentru o politică de alt nivel, mai mare decât editoriale de hotnews…

Probabil că fanii lui Iohannis vor strecura o idee cu „strategia preşedintelui României care coace el ceva”, refuzând să admită că liderul de la Cotroceni are doar puseuri extrem de rare de prezenţă de spirit, în rest fiind precum marinarii (11 luni departe de ţărm şi doar o lună pe pământ).

În timp ce se aud sforăituri de la Cotroceni, România curge rapid însă într-un context mai mult decât european, pe un teren cu viitor incert pentru uniune, Grindeanu a redevenit premier chiar, Dragnea lucrează la imaginea sa de tip banal din popor, liberalii….

Liberalii? A, da, liberalii uitasem că mai există, se pregătesc de un congres oarecare, unde Orban, un exponent al generaţiei pierdute, se luptă cu exponentul generaţiei anonime (Motreanu) şi exponentul generaţiei învinse (Predoiu).

Liviu POPESCU