În atenția oengiștilor fanatici, dar și a comunităților: Un geoparc UNESCO nu interzice construcțiile, ci le controlează
În județul Vâlcea de mai bine de o lună s-a iscat o amplă dispută între oengiști și adminsitrațiile locale din zona subalpină a Vâlcii, pe tema înființării Geoparcului UNESCO, Oltenia de sub Munte.
Cunoscându-i pe inițatorii acestui proeict, care undeva, tangențial, ating latura fanatismului ecologic dar și edilii care reprezintă comunitățile locale care ar urma să fie afectate/beneficiare ai acestui proiect o să vin eu cu niște precizări, direct de la sursă.
Am vizitat în acest zile, un geoparc UNESCO, așa cum îl prezintă inițiatorii proiectului. De aceea vreau să îl informez direct pe domnul Stoican, cum arată Geoparcul UNESCO – Montserrat Catalunia, aflat la 30 de km de Barcelona. 
În acest geoparc există drumuri asfaltate, există trenuri și există furniculare care urcă până la cota 1000. Este o zonă civilizată, unde are acces nu doar montaniardul cu rucsac în spate, ciu și pelerinul de 80 de ani care vine să vadă Mănăstirea Montserrat.
Așadar, pentru a ajunge la Montserrat, zonă plină de pensiuni, sunt mai multe variante – fie drum pe scări, fie șosea asfaltată, fie un un tren cremalieră, fie telecaabină. Iar acolo, în zona mănăstirii există un furnicular care urcă, așa cum am mai spus, la cota 1000. De acolo și până acolo există alei și poteci tematice care urcă în Pirinei. Pentru amatorii de cățărare, de mers liber.
Geparcul Catalunia nu interzice asfaltul, nu interzice construcțiile hoteliere, nu interzice trenurile, doar le controlează. Le delimitează foarte bine în arealul respectiv, nu intră în fanatismul ecologic, dimpotrivă, există o colaborare, un parteneriat cu civlizat cu autoritățile pentru ca zona să fie una frecventată de turiști.
Există o politică altfel spus, comună, a managerilor parcului cu autoritățile pentru a atrage un număr sporit de turiști – tineri, vârstnici, cu dizabilități, pentru a atrage investitori, și nu o politică de a goni turiștii.
Există o cooperare pentru a atrage pe toate căile terestre sau aeriene un număr de turiști care să lase bani aici. Există cafenele, terase, cofetării, parcări amenajate, un astfel de geoparc înseamnă dezvoltare și conservare în același timp nu excludere.
De aceea spun că este foarte utilă ideea creării unui geoparc la Vâlcea, dar unul care să fie bine înțeles de toată lumea atât de inițiatori cât și de beneficiari. Acest geoparc aduce un plus economic și nu un minus economic. Un geoparc este o investiție nu o restricție. Nu este și nu trebuie să fie un produs de nișă doar pentru fanaticii eco dar nici un dezmăț pentru pantofari. 
Viitoarele dezbateri despre Geoparcul Olteniei de sub Munte trebuie să vină cu planșe, cu informații, din partea tuturor parților implicate în acest demers. Iar examplul cel mai bun este acest geoparc din Pirinei – Montserrat Catalunia, unde avem un munte ușor, ca și Căpâțânii, cu mănăstire, cu chei, cu sate și colectivități pastorale.
În acest viitor proiect poate fi înglobată și linia de mocăniță, poate fi dezvoltat traseul să intre pe Valea Bistriței, se pot face telecabine care să urce spre platoul alpin, se pot face foarte multe astfel de proeicte care să nu agreseze natura dar care să și dezvolte economic zona. Se pot crea astfel sute de locuri de muncă, ceea ce pentru localitățile de aici ar fi extraordinar.
Un cost de transport în Geoparcul Catalunia, costă în jur de 160 de lei de persoană, bani în care intră transportul până la 1000 de metri altitudine. Bani care se regăsesc cu siguranță în întreținerea și menținerea în situație impecabilă a parcului.
În concluzie, revista noastră susține crearea unui astfel de geoparc UNESCO, dar unul care să dezvolte economic și turistic zona și nu închiderea ei, într-un conservatorism aproape fanatic.
Recomand tuturor actorilor care vor decide soarta zonei să efectueze o vizită în Geoparcul Montesrrat – Catalunia. Și apoi să punem în practică proiectul.
