Festivalul de la Brezoi a început. Maratonul cultural de 6 zile din inima munților argumentează Vâlcea europeană
La 7 ani de la prima frumoasă descindere în parcul orașenesc din Brezoi, o petrecere muzicală pe ritm de blues românesc cu 1000 de invitați, Brezoiul Lumii a ajuns azi, un fenomen, nu doar național, atunci când Beth Hart i-a oferit ”acreditarea”, ci un fenomen internațional, un loc geometric căutat, apreciat și respectat în toate colțurile lumii. Avem câteva sute de turiști străini la Brezoi, din toată Europa dar și de pe continentul nord american.
Este prima dată la Vâlcea când se întâmplă așa ceva. Să ai turiști străini, turiști din zona educată a lumii care poposesc la noi pentru un eveniment creat în sistem privat într-un mic orășel de munte, despre care în urmă cu 10 ani se vorbea despre un faliment urban.
Festivalul de blues de la Brezoi este o marcă. A intrat deja în zona în care Brezoiul este căutat și nu Brezoiul caută. Devenind un palmares pentru artiști și o tabără sau un oraș de vară pentru o categorie de turiști și un eveniment pe care localnicii îl afișează cu mândrie.
”Poate că nu toată lumea de Brezoi a auzit de Blues ca gen muzical. Suntem la Brezoi, nu la Oradea. Dar brezoienii iubesc deja ce se întâmplă aici în fiecare vară. Și se simt mândri că orașul lor este vorbit și pomenit de bine, de la București până la New York. Câștigă și un ban, până la urmă. Eu nu am întâlnit pe nimeni de aici, care să vorbească urât despre festival”, mi-au spus aseară doi prieteni dragi care locuiesc, trăiesc și muncesc în Brezoi.
Brezoiul a fost cultivat să se întâmple așa. Administrația locală a pregătit terenul pentru fenomenul de azi. Primarul Robert Schell, la zilele orașului, nu le-a oferit niciodată manele. A combinat un folclor bun cu un Iris, Holograf, Cargo, Compct, Vunk. ”Dacă eu nu asult muzică slabă calitativ, ca să nu zic altfel, de ce să ofer oamenilor așa ceva? Zilele orașuiui erau și pentru mine un motiv de divertisment ca brezoian. Voiam să mă simt și eu bine alături de brezoieni, la o bere. Și azi se întâmplă zilele orașului, pentru locuitori. Oferim un taraf cu muzică lăutărească autentică, în acest cadru deosbit, la mijloc de august”, spune primarul Robert Schell, o prezență discretă la acest festival, ca la toate celelalte, deși a fost unul dintre pionii, care alături de Mihai Mugescu, au creat acest splendid eveniment.
Mihai Mugescu este omul cu șlapi, în pantaloni scurți, cu o stație în mână. Care fie cară un pachet cu broșuri, trece pe lângă coșurile de gunoi să vadă cum sunt. Salută pe fiecare, el este prietenul tuturor. Îl întâlnești în toate punctele cardinale ale acestui mic orășel cultural, cum am definit tabăra de muzică. Mihai a făcut scenă și dincolo de râu, în zăvoi, între hamace. Se cântă, se începe de acolo. Mihai este prietenul nostru de aici dar este pomenit pe scenă de francezi, de americani, de canadieni, de Beth Hart în mesaje. Mihai Mugescu a spus că Vâlcea este europeană. Și dacă nu nimeni nu l-a crezut, el a dovedit-o. Cu festivalul Ăsta.
Și mai e ceva de spus. Odată, festivalul ăsta se pretrece pe Valea Lotrulu. Ohoo, una dintre cele mai frumoase din România, cu alte două stațiuni de top Mălaia cascadelor și cheilor și lacurilor și Voineasa Vidrei și Obârșiei, o vale a Lotrului care se închide sus, pe Transalpina la 2000 de metri. Și a doua chestie, din cei 10.000 de oameni care deja vin în medie de la zilele de festival, de rock, de blues, de folk 100 e de ajuns să iubească atât de mult zona încât să cumpere, să construiască o casă, o cabană, o pensiune, un loc în care să revină. Și câștigăm anual 100 de rezidenți mișto, la noi, la Vâlcea!
Liviu POPESCU
