Despre cum au înflorit corcoduşii, în ianuarie, în Drăgăşani

În 1973, micul orăşel din sudul Vâlcii îşi ducea viaţa liniştită între podgoriile vechi şi industria socialistă care abia atunci îşi făcea simţită prezenţa. Un oraş al Grandiflorei, încă parfumat de Gib I Măhăescu, cu tâgul oltenesc, unde mai vedeai câte o cobilită pe strada mare.

Abia trecuse Sfântul Ion şi drăgăşenenii se pregăteau de noul an de muncă Blocurile nu apăruseră, erau doar două, casele vechi frumoase se dezmorţeau de iarnă dar nu suficient, erau nişte geruri fără zăpadă şi parcă nimeni nu avea încă poftă de a ieşi din case. În centru era un mandatar, ultimul care avea o braserie, care se închidea pe la ora 22.

În acea noapte de 10 ianuarie…atunci s-a întâmplat explozia. Cutremurul. La ora 3 şi un sfert s-a dat alarma. Cerul era roşiatic, un miros încecăcios ocupase secundele nopţii şi panica deja cuprinsese oraşul.

Incendiu. În câmpul de sonde. Cel mai mare dezatru ecologic avea să se întâmple. Pe mai bine de 2 km pătraţi era prăpăd. 4 sonde erau în flăcări, două efectiv săriseră în aer.

„Domnule, când ardea, ardea, nu glumă! La Drăgăşani, operaţiunile de stingere au durat o lună. Era iarnă şi ţin minte că pomii au înflorit pe o rază de 400 de metri în jurul sondelor, aşa căldură mare degajau flăcările. Au fost aduse zeci de autospeciale, printre care şi 12 cu azot, pentru răcire. Generalul Briceag, comandantul trupelor de pompieri îşi luase angajamentul ca va lichida incendiul fără ajutor extern” povesteşte pompierul Constantin Ghiţă pensionar de acuma.

Imaginile erau ca cele pe care le vedem azi în Irak. Un foc uriaş care punea în pericol chiar orăşelul viilor. Zona a fost izolat, a fost interzis accesul oricărui civil. O trupă de la securitate a fost trimisă în teren. Pompierii munceau în trei schimburi.

Mai întâi a fost curăţat locul de resturile sondei şi instalaţiilor de extracţie, cu nişte ancore speciale, apoi, ţinându-se cont de viteza şi direcţia vântului, au intrat în acţiune dispozitivele TURBOJET. Jeturile puternice de aer au retezat flacăra de la bază şi au ridicat-o, ca să  permită autospecialelor cu azot să intervină pentru răcire. La final, tehnicienii au reuşit să închidă capetele de sondă.

Nu se ştie dacă au fost victime. Arhivele acelui eveniment se află păstrate cu sfinţenie. Există zvonuri că mai mulţi petrolişti şi-au pierdut viaţa dar şi pompieri. Nimeni nu ştie cu certitudine asta.

Anii au trecut, urmele acelui incendiu s-au şters abia prin anii 80. Oare îşi mai aminteşte cineva de asta? De cel mai mare incendiu petrolier din România…

AP