Câineni, o comună disputată de două țări, două județe dar și două ”nații” de români

Ungurenii sunt românii din Transilvania care au fost nevoiţi să-şi părăsească ţinuturile de baştină, să treacă munţii şi să se adăpostească în Ţara Românească şi chiar în Moldova, în număr mai mic, din cauza vieţii aspre şi a asupririlor la care au fost supuşi.

Cei mai mulţi ardeleni s-au refugiat în judeţele Olteniei, care se găseau în vecinătate şi în care mai ajunseseră ca urmare a transhumanţei.

„Românii transilvăneni s-au aşezat pretutindeni pe teritoriul Ţării Româneşti, lucru confirmat de documentele aflate la Arhivele Statului din Bucureşti. Acestea conţineau numele unor băjenari «străini», veniţi de peste hotare în Oltenia, în perioada anilor 1819-1831 şi înscrişi de visteria Ţării în «slobozii» ca unii ce plăteau birul pe jumătate. Dacă în cazul celor veniţi de peste Dunăre în judeţele de şes (Romaneşti, Dolj şi o parte din Mehedinţi), marea majortitate a acestor «străini» erau români ce se reîntorceau din refugiu şi numai o mică parte «sârbi», situaţia era cu totul alta în judeţele de munte (Vâlcea, Gorj şi cealaltă parte din Mehedinţi), unde «străinii» erau în exclusivitate românii veniţi de peste Carpaţi. Localităţi mari şi însemnate ca Veideeni (Vâlcea), Câineniu (Vâlcea),  Novaci (Gorj) şi Baia de Aramă (Mehedinţi) erau alcătuite din ungureni“, arată cercetătorul Mihai Chiriţă.

În Câineni și Boișoara s-au așezat mocanii. Mocanii sunt comunități pastorale autohtone de oieri români similare în multe privințe cu aromânii (în special cu ramura “rămânilor fărșeroți” și cea a “grămuștenilor”, cu care de altfel au coabitat în stâne), situate mai ales în două regiuni distincte din sudul Transilvaniei, dar și în alte arii ale acestei provincii. Li s-a spus ungureni pentru că veneau dintr-o Transilvanie stăpânită de unguri şi apoi de austrieci. Oameni puternici, mândrii şi muncitori, ungurenii au scris de-a lungul a peste şapte secole, istoria zbuciumată a unor oameni de la munte născuţi pentru a trăi liberi. Au urcat şi au coborat neîncetat muntele pe măgari, pe cai, cu desagi.

Aici au întâlnit localnicii, daneșii și multă vreme nu a fost chiar coabitare între românii de loc și cei veniți de peste munți.

De altfel Câineniul a fost o comună disputată de două țări și de două județe, nu doar de două tipuri de români. Pe rând pentru Câineni s-au luptat Imperiul Autro-Ungar, Țara Românească și Imperiul Otoman, iar timp de peste 30 de ani, Câineniul a fost tăiat pe din două, jumătate aparținând Argeșului, jumătate Vâlcii.