Brezoiul lumii: De la ghetourile socialiste la ambasadorul turismului vâlcean în lumea mare…

În România există multe orașe ghetou. Cele mai multe orașe mici și mijlocii, create artifical majoritatea în anii 70, odată cu industrializarea, orașe care au primit un import masiv de populație pentru a lucra în fabricile și uzinele socialiste.

O industrie uriașă, crescută artificial și care a cunoscut un decin în apusul comunismului, dându-și obștescul sfârșit imediat după 1990. O industrie proastă, energofagă, cu utialje învechite, un puroi economic care nu avea nicio șansă de supraviețuire în capitalism.

Sunt peste 100 de astfel de orașe adunate în jurul acestor caverne industriale, de la Copșa Mică, Motru, Berbești, Ianca, Mizil, Țăndărei, Zlatna, Ștei, Oțelu Roșu etc. Aici trăiește în prezent cea mai sinistră faună, o combinație între pensionari, foștii salariați rămași șomeri după revoluție, captivi în blocurile de nefamiliști, în blocurile insalubre, cu sobe și fără geamuri. Alături de copiii lor născuți în acești 30 de ani, crescuți în puroiul sărăciei din capitalism, cu un cumul de frustrări și cu o ură față de restul lumii dezvoltate.

Vâlcea însă, deține și un exemplu, un model, prin care, un astfel de oraș s-a salvat, a sărit din colbul și mlaștina ghetoului, la care era pe deplin condamnat.

Brezoi, un oraș pur și simplu mutilat și monstruozitat de comuniști, cu industrii care nu mai aveau niciun sens, a fost prins de anii 90, precum restul orașelor monoindustriale de mai sus. În doar 20 de ani, Brezoiul ajunsese un ghetou, plin de blocuri insalubre, prostituție, sărăcie, un oraș negru, întunecat, subcultural. Verdictul era clar: Decedat, depupoluat, deșertificat.

Dar minunea s-a produs. O administrație care a căutat o idee, o redenumire, o resetare, un efort pentru a-l renaște. O administrație care a fost deschisă pentru orice și oricine care ar fi putut salva orașul nordului vâlcean. Și așa a apărut Miță Mugescu. Combinația dinre primarul Schell și Miță Mugescu, un tânăr ambițios din Râmnic, care se străduie de ani buni să educe muzical generații, creând evenimente, așadar o combinație care a salvat orașul.

În doar 5 ani, de Brezoi se vorbește de la Cluj, la București, vorbesc radiourile, vorbește lumea mare. De la Brezoiul ghetourilor comuniste s-a ajuns la Brezoiu lumii. Pentru că s-a schimbat cu totul axa orașului.

A devenit un centru cultural, un fenomen muzical, cu sute de concerte de pop, jazz, blues, folk, Brezoiul a devenit o tabără internațională de vară și a tras după sine, precum o tornadă, întregul oraș, într-o uriașă ardere care a dus într-un final la atestarea drept stațiune turistic. De necrezut, nu?

În urmă cu zece ani, polul sărăciei Vâlcii, azi, orașul vector, ambasador al județului în lumea mare. Beth Hart, Dana Fuchs, Samantha Fish, Oscar Benton și alte zeci de nume pe care niciodată nu ni le-am fi imaginat sosind în Vâlcea, poate chiar în România. Orașul se schimbă, populația a înțeles miracolul, terenurile se vând la prețuri de Râmnic, se construiesc pensiuni, avem cea mai lungă pistă de biciclete din Vâlcea și e doar un prim pas. Se construiesc bazine de înot, se lucrează la reabilitara alibiei râului Lotru, oamenii caută să cumpere case la Brezoi.

Da, de necrezut, cum s-a transformat un oraș care avea soarta Motrului, în emblema turistică a Vâlcii și a României. Asta înseamnă administrație deschisă și care vrea civilizație și nu să profite doar de nefericirea unor oameni care au pierdut raiul socialist.

Un model? Da, această lecție trebuie predată tuturor autorităților din cele peste 100 de orașe ale României care se zbat între nălucile ghetourilor, manelele generației pierdute, copiiilor născuți în garsonierele post-socialiste.

Brezoiul va avea un spital extins, are proiecte de turism uriașe, devine o capitală regională a nordului. Și suntem abia la început. Începutul unui destin care, a pornit, de la o discuție, la o cafea, în urmă cu șase ani, în biroul primarului Schell

Liviu POPESCU