Așezarea daco-romană din Ocnele Mari a fost distrusă de un incendiu de proporţii
Agerpres
Echipa de arheologi a prof. Constantin Bărbulescu a stabilit, în urma săpăturilor efectuate în această vară, că așezarea daco-romană situată pe malul pârâului Sărat în Ocnele Mari ar fi fost distrusă în urma unui incendiu devastator în secolul al II-lea d. Hr.
„Săpăturile noastre din această vară din perimetrul văii pârâului Sărat a scos la iveală mai multe artefacte daco-romane din secolelor I și II. Se știa că dacii buri din zona Ocnelor Mari avea stabilite relații comerciale cu Imperiul Roman înaintea războaielor. Pentru că obiectele găsite aici datează de dinaintea acestor războaie și sunt un amestec al celor două culturi. De la ceramică până la obiecte de uz casnic. Cert este însă că la toate locuințele găsite aici am găsit un strat de arsură iar deasupra nu mai există nimic. Dar vorbim de un incendiu de proporții. am găsit multe lucruri vitrificate. Nu știm acum cu exactitate dacă acest incendiu produs între anii 150-200 după Hristos a dus la dispariția acestei așezări, deși concluziile preliminare spre asta se îndreaptă”, a declarat vineri, pentru AGERPRES, prof. Bărbulescu.
În urmă cu patru ani, în imediata apropiere a acestui șantier, o echipă de arheologi a găsit centrul acestei așezări cu o clădire de tip administrativ având de asemenea urmele unui incendiu.
„Această așezare, dacă folosim datele pe care le avem acum și aproximăm matematic, ar rezulta peste 100 de locuințe dispuse în ava și amonte de aici în valea pârâului Sărat. Anul viitor vor fi reluate cercetările în zonă pentru a afla mai multe detalii despre istoria antică a Ocnelor”, a mai adăugat prof Bărbulescu.
Ocnele Mari este considerat cel mai vechi oraș al județului, fiind atestat de acum 2.000 de ani ca un important centru minier, sarea exploatată aici fiind transportată cu plutele pe Olt și apoi pe Dunăre în Imperiul Roman.
Buridava, conform scrierilor geografului grec Ptolemeu, este capitala tribului geto-dac al burilor, localizată în orașul Ocnele Mari,județul Vâlcea. În traducere liberă înseamnă cetatea sau orașul burilor.
Alături de cetățile de la Grădiștea și Tetoiu, au făcut parte dintr-un sistem defensiv ingenios în partea de sud–est a reședinței regilor daci din Sarmizegetusa munților Orăștiei.
Însă importanța Buridavei era și apărarea neprețuitei bogății a locului, sarea.
Întâmplarea face ca prin anul 1960 un profesor din Ocnele Mari, Gheorghe Moșteanu, care avea o grădină într-un loc numitCosota, să găsească săpând, cioburi de oale de lut. Observând ceva mai deosebit la ele, le-a dus la fostul muzeu raional Vâlcea. Conducerea muzeului le-a dat spre studiu profesorului Dumitru Berciu, care a stabilit originea lor dacică și a hotărât deschiderea unui șantier arheologic. Cu acest prilej a fost descoperită o necropolă din care au fost scoase la lumină o serie de obiecte din lut cum sunt cești, farfurii și vase. Într-un mormânt a fost găsite chiar și cercuri din banda de fier, posibile cercuri de butoi.
Dar ce este mai important, este că pe unele cioburi de ceramică au fost găsite inscripții ca REB, MARK și BUR, acesta din urmă pare să ateste ca provin de la populația burilor, locuitorii cetății.
Pe o vază de lut s-a găsit inscripția BASILEO THIAMARCOS EPOIEI, numele regelui local, contemporan cu împăratul roman Octavian Augustus.