Administraţia Melente merge mai departe prin primarul care a scos comuna din Evul Mediu şi adus-o în mileniul III

l

„Mi-am depus candidatura pentru cel de-al treilea mandat de primar al comunei Dragoesti , județul Vâlcea !
Este o funcție care mă onorează, care mă obligă, care îmi pune în sarcină modernizarea comunei!
Au fost două mandate pline de realizări, pline cu proiecte importante de infrastructură, proiecte binecunoscute pe care nu le mai reamintesc acum. Mai sunt multe lucruri de făcut. Munca depusă în cei opt ani s-a văzut răsplătită de încrederea Dumneavoastră.
În continuare, biroul meu va fi pe teren, în mijlocul oamenilor sau la București spre a obține finanțarea proiectelor ce duc la dezvoltarea și modernizarea comunei noastre Dragoesti.
Așa să ne Ajute Dumnezeu” este mesajul lui Gheorghe Melente.

Drăgoeştiul este exemplul de succes atunci când o administraţie locală gândeşte exclusiv pentru comunitate. Orice proiect pe care administraţia Melente îl pune în practică azi se transformă într-o premisă pentru un altul. La final, dezvoltarea economică a Drăgoeștiului devine contextul atractiv pentru investiţii și, automat, generează o anumită bunăstare  întregii comunităţi.

Dar mai este ceva, la Drăgoeşti vorbim de o echipă, una bine sudată, unde primarul este un coordonator de excepţie.

Gheorghe Melente este cel care caută soluţii de atragere a fondurilor, pentru că ştie faptul că urbanizarea unei comune care părea, în urmă cu mai bine de zece ani, condamnată izolării, stă în capacitatea de a identifica soluţii de atragere de granturi pentru proiecte.

„Banii niciodată nu vin singuri spre tine. Nu poţi să stai să aştepţi cu mâna întinsă pentru firimituri, pentru că nu ajungi nicăieri. Iar tu, înainte de a te apuca de un proiect, trebuie să ai o viziune până la capăt şi să prevezi ce anume atrage el după sine. Dacă aduci apa, canalul şi asfaltul, gazul într-un loc, atunci e clar că acea zonă va fi căutată, vor veni investiţiile şi, automat, plus valoare la buget, un capital de rulaj care se reflectă în bunăstarea și viaţa comunităţii”, spune Melente.

Este şi cartea de vizită a judeţului, pentru că una din porţile de intrarea în Vâlcea este Poarta Drăgoeştiului.

Dar Drăgoeştiul de azi nu este cel pe care l-aţi fi cunsocut doar în urmă cu zece ani. Acum ani buni, deşi, poate nu recunoaştem făţiş, Drăgoeştiul erau prea rural, prea înapoiat, cu noroi până dincolo de glezne, cu clădiri părăsite, cu garduri căzute, cu şuvoaie de ape alunecând pe uliţele de pământ, precum fluviile antice. Cu oameni trişti, fără perspective, depopulat şi cu exod masiv al tinerilor. Era un sat uitat la margini prăfuite de judeţ. Gropile din asfalt te făceau să te trezeşti la realitate şi să spui că te afli undeva la periferia civilizaţiei.

Dar asta a fost. Acum nu exagerăm dacă spunem că străzile Drăgoeştiului au carosabil de autostradă, toate vechile uliţe săteşti în care noroiul făcea invidioasă orice staţiune balneară, prin consistenţă, deci toate acestea sunt acum asfaltate, au rigole colectoare. Casele au reînviat, un cămin cultural unde se puteau turna pe vremuri cele mai înfricoşătoare filme de groază, atât era de degrada, poartă azi emblema unui veritabil ateneu. Drăgoeştiul deţine cel mai mare Palat de Cultură din zona rurală a Olteniei.

Este un oraş în miniatură iar dacă cineva crede că exagerăm nu are decât o invitaţie a i se face, o oră de plimbare prin acest frumos arhipeleag de case ce se luminează dimineaţa cu Oltul şi se retrag seară cu merii tomanteci.