Pelerin în Vâlcea de Nord – Dăeşti sau o plimbare pe faleza de răsărit a Oltului

Faleza de est a Oltului, de la Călimăneşti în jos, poartă un nume, un nume care se confundă atât cu sălciile care se oglindesc în apă, în dealurile care poartă pădurile drept coroană, în miturile frumoase al Castrei Traiana…Dăeşti.

Suntem în aşezarea lui Traian. Aici a contruit un impunător fort, aici se pare că mare împărat a stat o perioadă, aici pe mal de Olt, în comuna care reazemă subcarpaţii şi azi se pierde în trepte până spre cer.

O culme absolut minunată trasează o paralelă de poezie pe muchia cea mai de sus a dealurilor iar acolo, turismul a germinat frumos, în aceată parte nordică a Vâlcii. De fapt, ne apropiem de Râmnic, Fedeleşoiu zâmbeşte oraşului şi solicită supremaţie în natură, râpa albă care domină peisajul pune zălog între nord şi centru, între Dăeşti şi oraşul lui Mircea.

Fânul încă verde se pregăteşte de licuricii lui iunie, nopţile cu lună fecioară pregătesc basmele românilor iar la Dăeşti totul prinde contur ca într-un manuscris care are o copertă sus pe culmea cu pensiuni şi una jos pe faleza Oltului.

Pentru că da, Dăeştiul este o poveste care se întinde de la marginea Călimăneştiului până jos spre Râmnicul Malului Alb. Este o comună care începe cu un parc elegant pe sub aninii Oltului şi se termină la intrarea în staţiunea lui Mircea.  Între el stă liniştit Oltul, suprins în leneveala lui tomnatecă la baraj.

Dăeştiul se schimbă, acolo unde Traian a avut cel mai mare castru de pe Olt, azi se ridică una din localităţile cu potenţial agro-turistic imens. Se aşteaptă doar investitorii şi nu au cum să regrete dacă vin aici, pe colinele Dăeştiului.

Nimic nu se compară, sincer, cu panorama Oltului de sus, lacul de la Dăesti  este ca o mare liniştită a Vâlcii, o pictură reuşită a unui Dumnezeu care a binecuvîntat acest judeţ.

Liviu POPESCU