Horezu Vâlcii – Aurul din lut, o mină a spiritualităţii

Poate nu multă lume ştie că la Horezu de Vâlcea există o mină de aur. Dar aurul de aici nu este extras toxic, nu se scoate cu cianuri, nu, aurul de la Horezu este scos de Dumnezeu cu ajutorul oamenilor. Adică al meşterilor care se joacă de creaţia.

Dumezeu ne-a făcut pe noi din lut şi ne-a dat viată, meşterii olari creează frânturi sau cioburi de rai, prin meşteşugul lor. Ei modelează aurul din lut. Aurul din lut este mai preţios decât aurul cu cianuri.

La Horezu se face alchimie, la Horezu pământul prinde culoare, vorbeşte, se mişcă şi devine nemuritor. Pentru că la Horezu avem cel mai frumos atelier în aer liber. Horezu trăieşte prin asta, este capitala europeană a ceramicii. Şi are de peste 2000 de ani, jocul cu focul şi pământul.

Horezu? Hm, este oraşul care are la margini munţii şi rebela Măgură a Slătioarei, un piemont, un munte care a fugit mai lateral ca să formeze o depresiune. La Horezu sunt multe flori pe tratuare, la ferestrele caselor. La Horezu, avem un centru istoric, unde căruţele boierilor de pe Valea Olteţului şi Cernei veneau la târg. Dacă închizi ochii, auzi cum se învârt pe caldarâm, aceste roţi. La Horezu, cerul de deasupra se reazemă de munte şi de vârfurile caselor. Cerul coboară cu alai de sfinţi şi alege pământul, mustind de viaţă. Pe strada Olari, cea mai lungă stradă a artei şi a tradiţii stau ei, micii Dumnezei ai lutului, cei pe care Cineva i-a ales să Îi copieze modelul. Horezu are culoare, are viaţă, are aur. Un aur care se află în lut şi care are parf magic. Zâne şi Iele au binecuvânt acest pământ cu pulbere de nori cu aripi.

Cu cei peste 50 de meșteri olari din zonă Horezu este o autentică școală de olărit, care a dus acest meșteșug pe harta UNESCO a patrimoniului cultural imaterial.

Prin harul lor, meșterii olari sunt priviți ca niște „vrăjitori”. De aceea, la Horezu, despre olar se spunea că „va avea mare muncă pe lumea cealaltă, că arde și chinuiește pământul”. Într-o legendă se spune că olarul și-a furat meseria din cer, de la Dumnezeu, care, la facerea lumii, l-a zămislit pe om din lut, însuflețindu-l, dar olarul, neputând să dea vaselor viață cu suflarea lui, le-a băgat în dogoarea focului, ca să le dea suflet și grai.

În Horezu există un sat-muzeu, Olari, un sat european al acestei bresle, unde pereții caselor sunt împodobiți cu celebrele farfurii hurezene. Un simbol dominant în decorarea vaselor de Horezu este cocoșul.

„Dacă nu știi să pictezi un cocoș, nu ești olar” este sloganul binecunoscut al ceramiștilor hurezeni. Cocoșul, spune reputatul etnolog Ion Ghinoiu, „vestea nu numai orele nopții, ci și curățirea spațiului nocturn de forțele ostile omului”. Alături de simboluri ancestrale, cosmice (soarele, steaua, spirala), zoomorfe — cocoșul, șarpele, peștii (simboluri paleocreștine sau cu trimitere directă la creștinism), în ceramica de Horezu se regăsește o debordantă panoplie fitomorfă în care pomul vieții concertează cu un întreg univers vegetal (flori, boboci, spicul de grâu, struguri, porumb, lalele, ardei etc.). Ceramiștii din Horezu au dezvoltat o adevărată școală a artei plastice populare într-un bun dialog între conservarea motivelor tradiționale și exprimarea plastică liberă, novatoare, izvorâtă din meșteșug, dar și din talent artistic autentic.

La Horezu se poate vorbi de adevărate dinastii de olari: Vicșoreanu, Ogrezeanu, Pietraru, Giubega, Mischiu, Iorga, Bâscu, Popa, Tambrea. Sunt doar câteva dintre familiile de olari din Horezu în care meșteșugul a trecut de la părinți la fii și nepoți.

Horezu respiră ceramică, trăiește prin ceramică.

„Recent, casa regală a României a făcut o comandă de 300 de articole de bucătărie de aici, din Horezu. Copiii vin să învețe cum se modelează lutul. În Horezu, miroase a lut ars, dacă ești hurezean vorbești direct cu pământul. Te știe, te simte, numai un hurezean îi poate atinge sufletul, sufletul pământului”, spune primarul orașului Horezu, Ilie Fârtat.

AP